Pentru meritele din trecut îi ridicăm statuie, pentru crimele din prezent îi tăiem capul, spunea Iosif Visarionovici Stalin. Lui Alexandru Sencovici, veteran din garda staliniştilor care au impus comunismul în România, nu i-a tăiat nimeni capul. Dimpotrivă, acum două duminici, autorităţile locale i-au ridicat statuie în ciuda faptului că, imediat după al doilea război mondial, considera că Transilvania nu trebuie să fie a României.

BIHOREANUL vă povesteşte cum a ajuns cetăţean de onoare unul dintre pionierii celui mai criminal regim din istorie şi vă redă portretul real al celui omagiat ca "părintele spiritual al Marghitei".

Prinos de recunoştinţă

Duminică, 20 octombrie, ora 13.30. În centrul Marghitei, alături de bustul lui Mihai Eminescu, se profilează un altul, acoperit cu un cearşaf. Câteva oficialităţi se agită în apropiere, iar nişte copii repetă în surdină un cântec. Pe trotuare sunt înşirate coroane ce urmează a fi puse pe soclul noului monument. Pe cine înfăţişează? "Unul Sencovici, care a fost ministru", zice un localnic.

Începe ceremonia. O strofă din "Deşteaptă-te, române!", apoi cuvântează şeful filialei locale a Societăţii Cultural-Patriotice Avram Iancu, Aurel Nandra, profesor de română: "Alexandru Sencovici s-a născut la Marghita în 1902, unde a copilărit şi şi-a petrecut prima parte a tinereţii". "Deputat din 1948 până în 1980", "ministru al Industriei Uşoare". "Cu sprijinul său neprecupeţit, Marghita s-a dezvoltat vertiginos". "A contribuit la înfiinţarea fabricii de confecţii şi a fabricii de încălţăminte". "Decedat în 1995". "Înălţarea bustului este semnul recunoştinţei faţă de părintele spiritual al Marghitei", s-au auzit, ca nişte aşchii de rumeguş, frânturi din discurs. Au urmat, pe repede înainte, mulţumiri din partea fiilor celui omagiat, Imnul Eroilor, depuneri de coroane, spectacol "cultural-artistic", tot tacâmul.