urmare din numărul de marţi, 22 octombrie a.c.
Din anul 1929 datează documentul de arhivă, care păstrează vie imaginea portului aşa cum o descria căpitanul acestuia, de la acea vreme, Gheorghe A. Nestor, din care redăm în continuare: „Portul Tulcea, unicul port de adevărată frumoasă poziţie de pe Dunăre, are avantajul că face parte şi din cel mai variat în bogăţii şi frumos judeţ al ţării, pentru că judeţul Tulcea este singurul care posedă în cuprinsul lui, câmpii mănoase, păduri mari bătrâne, lacuri de băi vindecătoare de boli, mine de fier şi aramă, cariere de granit, piatră şi nisip, lacuri şi gârle cu vestite cherhanale de pescării, mari întinderi de stuf – care acum servesc pentru foc, garduri şi case, papură, din care s-ar putea face celuloză şi o frumoasă industrie, o uimitoare abundenţă de vânat acvatic, podgorii renumite, munţi frumoşi acoperiţi cu păduri şi mare. Produsele lui, socotim numai pe acele din care se ocupă locuitorii mai mult, se ridică actualmente anual în medie, la circa 12-16 mii vagoane cereale, 6-8 mii vagoane lemne de foc diferite esenţe şi esenţă tare din care se construiesc în Tulcea lotci, bărci, barcaze, poduri, mahone şi mici şlepuri, mii de vagoane peşte diferite specii şi 150-200 vagoane vin. Aşa fiind, în afară de importanţa ce o are portul Tulcea din punctul de vedere al exportului bogăţiilor judeţului şi al legăturilor lui prin patru curse regulate şi zilnice cu vasele de pasageri şi patru curse săptămânale cu vasele de mărfuri de tarif cu celelalte porturi, şi a faptului că se află numai la 3 ½ ore depărtare de mare, dar produsele necesare tuturor navelor de exploatare ale acestor bogăţii găsesc o largă piaţă de desfacere în portul şi oraşul Tulcea, care este centrul de la care pleacă şi vin toate numeroasele drumuri pe apă şi pe uscat din întreaga Deltă, piaţa de desfacere după terminarea liniei ferate Babadag – Tulc
