Persoanele care nu se consideră o frumuseţe şi sunt convinse că acest lucru le împiedică să-şi găsească un partener ar trebui să iasă mai des în oraş împreună cu grupul de prieteni. Un studiu recent arată că avem tendinţa să evaluăm un potenţial partener şi în funcţie de nivelul de atractivitate al grupului din care face parte.

Singuraticii şi aura de mister pe care se bazează aceştia atunci când ies la „vânătoare“ de parteneri este o tehnică ineficientă în comparaţie cu rezultatele obţinute atunci când suntem înconjuraţi de prieteni. Şi cu cât se mai arătoşi amicii din grup, cu atât mai bine, au descoperit cercetătorii americani de la Universitatea din California după ce au analizat comportamentul mai mult studenţi.

Porind de la concluziile unor studii anterioare, conform cărora feţele cu trăsături simetrice, care nu ies din comun, sunt considerate cele mai atrăgătoare, cercetătorii au vrut să descopere cum influenţează grupul de prieteni modul în care este perceput un individ care nu se încadrează în aceste standarde.

Astfel, oamenii de ştiinţă au arătat mai multor grupuri de voluntari fotografii în care apăreau persoane singure, în alte fotografii aceştia fiind însoţiţi şi de alte persoane, apoi li s-a cerut să acorde note în funcţie de cât de atrăgători li s-au părut respectivii. Rezultatele au arătat că acelaşi individ a fost perceput ca fiind mai atrăgător în imaginile de grup, nu în cele în care era prezentat singur. De asemenea, s-a ajuns la concluzia că atractivitatea unui individ creşte în funcţie de cât de arătoşi sunt cei din grupul din care face parte.

Psihologul Edward Vul este de părere că o persoană nu tocmai arătoasă poate profita de acest „transfer“ de calităţi pe care potenţialii parteneri îl fac de la grup la individ. „Această tendinţă de a judeca un individ prin prisma ansamblului din care face parte poate creşte, într-o a