Anul ăsta, Halloween-ul pică pe 31 octombrie,
dar în Londra a început cu o săptămână înainte. Și nu mă refer aici la oamenii costumați în est-europeni veniți să lucreze, care au preferat anul ăsta să pună pe ei, în loc de o mască sângeroasă de zombie, un tricou roz cu paiete și o bluză de trening cu gulerul ridicat șmecherește. Pe străzi și prin stațiile de metrou era plin de legionari romani, supereroi grași cu haine mulate pe piele ca niște costume de scafandru și vrăjitoare bătrâne cu puroi pe față. În mod sigur erau petrecăreți care sărbătoreau Halloween-ul înainte de termen. Îmi vine greu să cred că, pe lângă români, și Spiderman a venit la Londra în căutarea unui trai mai bun, dispus să muncească 12 ore pe zi în construcții și gata să împartă camera din cartierul de imigranți cu încă un supererou bun la zidărie, în schimbul sumei de 150 de lire pe lună.
Dar nu costumele sângeroase de vampiri
sau de morți cu securea înfiptă în cap te sperie în Londra, ci prețurile. Acum câteva luni a făcut senzație pe Internet scrisoarea unei studente românce din Marea Britanie care spunea că Occidentul l-a omorât pe Dumnezeu. De fapt, Londra nu l-a omorât pe Dumnezeu, ci, mai rău, l-a pus să plătească 1.500-2.000 de lire lunar pentru chiria unui apartament cu două camere și cinci lire pentru o bere la 0,33, într-un bar de cartier mai luminat decât un salon de spital. În Londra nu rentează să stai decât dacă ești corporatist în domeniul finanțelor sau regină. Dar până și regina se gândește uneori că în Berlin și-ar putea închiria pentru aceiași bani un palat de două ori mai mare.
Și ce mai e de speriat în Londra e timpul
pe care-l pierzi în trafic, în autobuzele alea care merg pe trasee interminabile. Probabil că mulți localnici apelează la autobuze nu ca să ajungă dintr-un loc în altul, ci ca să aibă un acoperiș deasupra capului, ca alternati
