- Social - nr. 212 / 30 Octombrie, 2013 Motto: Toamna, pentr-un strugure, Cu aripi de fluture Te-ai grabit din nou sa vii Pe carari de colilii. Sub un cer plumburiu, asemenea sufletului nostru trist si ingandurat, printre picuri de ploi reci si marunte, zgribulita si grabita, a trecut pe langa noi, fara ca aproape sa o vedem, toamna. Si nu stiu cum se face, dar parca de la o vreme nu-i mai simtim prezenta in aromele-i grele si parfumate din preaplinul roadelor sale, nu mai vedem cum padurile au prins deja pete de culori multicolore, cum pe alei incep sa se astearna incetul cu incetul covoare de frunze fosnitoare, cum mor florile campului care ne-au bucurat o vreme ochii si sufletul, cum nu se mai aude ciripitul pasarilor plecate parca pe furis spre alte zari mai calde si mai pline de soare si cate altele, ce ne faceau odata sa asteptam cu emotie toamna cu toate bucuriile si farmecele ei. Si-apoi, cati dintre domniile voastre v-ati mai adunat intr-o sambata cu soare bland si mangaietor, dimpreuna cu neamurile, cate v-au mai ramas si va mai stiti intre voi, ca sa ispraviti de cules cucuruzul, prunele, nucile si via cea parfumata a parintilor vostri, cei grei de ani si din zi in zi tot mai mai batrani si mai neputinciosi, dar bucurosi ca v-au mai vazut inca o data in curtea casei lor, cuibarul cald care v-a leganat copilaria voastra cea plina de bucurii. Si, asa, stand cu totii dimpreuna la aceeasi masa, veselindu-va, sa fiti siguri ca, fara sa va spuna, in lacrima sufletului lor voi veti fi boaba cea limpede si curata care le va umezi pentru o clipa tremurata pleoapa. Si asta pentru ca acum suntem cu totii sub aceleasi vremuri mucede si mincinoase, tot mai triste si mai grele, tot mai grabite spre niciunde, vremuri care ne golesc si ne seaca viata cea de toate zilele, simtamintele, nadejdea si sperantele ca ceva de bine o mai fi ramas si pentru noi. Iar pentru ca cin