IAŞI. În zadar a încercat primăria ieşeană să ţină sub tăcere subiectul cu tăierea teilor şi cu transformarea unui bulevard frumos într-o uliţă oarecare. Mai întâi s-au tăiat teii, apoi când vâlvâtaia s-a aprins, s-au făcut comisii. Au fost chemaţi arhitecţii, s-a pornit concursul de soluţii (o aiureală, evident!), apoi în bunul obicei local s-a aşternut tăcerea.
«Lasă, că e bun aşa. Ce să mai facem acum, după ce fapta a fost comisă?» Am tot auzit opinia asta, de la oameni respectabili ai târgului. Ceva de genul răul a triumfat, nu se mai poate face nimic.
Oraşul e amorţit, curajul e adunat doar pe Facebook, intelectualii sunt ocupaţi cu treburi serioase, presa are alte priorităţi. Doar vreo câţiva nătângi locali, printre care şi subsemnatul, au comentat îndelung subiectul. Un fel de urlet în pustiu, câtă vreme la ultimul miting din Piaţa Unirii n-au fost mai mult de o sută de oameni.
Nu mai discut aici cauzele dispariţiei simţului civic la Iaşi. Dacă e să vorbim deschis, oraşul n-a fost niciodată unul al iniţiativei şi curajului. Iaşul a fost îndrăgostit vreo trei mandate de Simirad, iar de alte trei mandate îl urmează orbeşte pe Nichita.
S-a întâmplat însă ceva în ultima săptămână, care merită analizat. Dacă la Iaşi, subiectul a fost îngropat, condeie cunoscute de pe malul Dâmboviţei au scos hârleţele, după ce au trecut prin Iaşi.
CTP a venit la FILIT, i-a plăcut evenimentul, dar a rămas uluit de ceea ce a văzut în centru.
«„Unde sunt teii?!” mi-am zis oprindu-mă brusc în mijlocul pietonalului de pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Teii, teii Iaşului, pe care i-am văzut de atâtea ori de-a lungul anilor în oraşul drag tinereţii mele nu mai există. În locul lor sunt plantaţi nişte arbuşti piperniciţi, înconjuraţi cu grilaj metalic, nişte salcâmi japonezi sau aşa ceva, îmi spun două doamne supărate», scrie CTP.
Cunoscutul ed
