Discuţiile din ce în ce mai consistente despre creşterea fiscalităţii anul viitor ne îndeamnă la reflecţie. Din 2009, an de an am făcut acelaşi lucru; de la forfetarul ministrului Pogea la “scăderea TVA (la pâine) compensată” din această toamnă; am introdus noi impozite, am mărit accizele, am crescut TVA. Guvernul actual pare să fie consecvent cu politica dusă de guvernele precedente şi procedează întocmai.

Dar de ce sunt necesare aceste creşteri de taxe? Deoarece statul cheltuie mai mult de la an la an. Nici în momentul izbucnirii crizei statul nu şi-a redus cheltuielile. Austeritatea – o vorbă de dânşii inventată – s-a aplicat sectorului privat şi cetăţenilor simpli, nu statului. Austeritatea a fost o politică prin care statul a crescut storcând de resurse şi mai mult decât înainte sectorul privat. Graficul alăturat (datele pe 2013 arată prognozele iniţiale) sfidează situaţia vastei majorităţi a populaţiei care, din 2009 încoace a fost constrânsă să consume mai puţin şi să-şi anuleze planurile de investiţii. În acest timp guvernul nu a economist nimic, din contră, a continuat să îşi crească cheltuielile. Am oferit mai multe detalii despre creşterea cheltuielilor în articolul "Jocurile foamei bugetare: cine este responsabil pentru creşterea cheltuielilor".

Cum de s-au finanţat cheltuielile în creştere? Simplu! Aşa cum se vede, prin creşterea veniturilor, a resurselor colectate prin impozite din buzunarul fiecăruia dintre noi. Pentru guvern, austeritatea a însemnat să câştige mai mulţi bani!

A doua metodă prin care cheltuielile au fost finanţate a fost creşterea îndatorării. Al doilea grafic arată cum au evoluat obligaţiile financiare ale statului şi vedem din nou, extrem de clar, cât de iresponsabilă a fost politica bugetară.

Soluţii reale pentru scăderea angajamentelor statului nu au fost luate. O dovedesc discuţiile din prezen