Ediţia 2013 a Festivalului Naţional de Teatru (FNT) – cel de-al treilea şi ultim an din mandatul de selecţioner unic şi director artistic al criticului Alice Georgescu – tinde spre un fel de loc fruntaş în materie de contestări şi anulări de spectacole deja programate. Criza nu e însă a acestei ediţii, ci a modelului de festival cu „best of“-uri ale stagiunii, alese fără strategie sau viziune despre scopul şi raţiunea prezentării lor, la fel cum e şi o criză de asumare a responsabilităţii pentru reuşitele şi ratările festivalului. Prezenţa în Festivalul Naţional de Teatru a spectacolului Gianinei Cărbunariu, Solitaritate, e una „controversată“: autoarea a refuzat ca numele ei să fie asociat cu Festivalul, printre altele, pentru că spectacolul e plasat în categoria „Tinere speranţe“. Înţeleg că nici dvs., ca producător, nu sînteţi foarte fericit cu selecţia din anul acesta a FNT.Nu spun că tot ceea ce fac eu e genial şi că trebuie selectat în Festivalul Naţional, dar totuşi vorbim despre primul proiect internaţional, de coproducţie, făcut în România de mulţi ani despre prima prezenţă la Festivalul de la Avignon, în secţiunea oficială, după Danaidele lui Silviu Purcărete. Gianina Cărbunariu e unul dintre puţinii artişti români de teatru cu o prezenţă internaţională cu adevărat puternică, de ani de zile, şi intră în FNT la categoria „tinere speranţe“? La mijloc cred că e rea-voinţă, lipsă de respect şi de diplomaţie – fiindcă e vorba şi de toţi partenerii străini ai spectacolului, inclusiv Festivalul de la Avignon, la care aproape toată lumea din România aspiră. Par­teneri pe care a trebuit să-i anunţ că la UNITER se produce o sincopă.

Pe urmă, Platonov (o producţie a Teatrului „Radu Stanca“, în regia lui Alexandru Dabija – n. I.P.) a fost nominalizat la Gala UNITER 2013 la categoriile Cel mai bun actor în rol principal, Cea mai bună actriţă în rol secundar şi