l După 7 luni de muncă eroică s’a deschis un nou drum de fier cărbunelui din Valea Jiului l Însemnări din 24 de ore petrecute în mijlocul muncitorilor şi brigadierilor dela Pietrele Albe
La ora 10,30 seara s’a schimbat şutul la Pietrele Albe şi frigul a început să se simtă mai puternic. Intraseră târnăvenii în muncă. Dormiseră puţin, - cine ar mai fi avut răbdare să doarmă?! Muncitorii, tehnicienii şi brigadierii membri de Partid ca şi cadrele UTM-ului nu mai plecaseră de pe şantier de trei zile. La lumina becurilor puternice înşiruite de-a lungul stâncii din stânga feţelor tinerilor trădau o încordare neobişnuită. Dar ochii străluceau scăpărători de bucurie. Mişcările tuturor erau iuţi, pline de nervozitate. Observam de după un colţ de stâncă jocul mâinilor acestor tineri. Degetele se înfigeau puternic în traverse, ca nişte cârlige. Şi traversa alerga nebuneşte tot înainte spre tunel, purtată de mâinile înnegrite ale brigadierilor şi muncitorilor care tremurau de emoţie, de frig, de bucurie. Lumina becurilor arăta din când în când piciorul vreunui tânăr cum calcă apăsat deasupra pietrelor colţuroase.
Te gândeai dintr’odată că aceste picioare de muncitori au păşit învingătoare peste stânci, că aceste mâini negricioase au construit tunele, poduri şi viaducte, au deschis drum de fier cărbunelui din Valea Jiului.
La ora 11 şi 23 de minute
Compresoarele duduiau peste tot. Burghiurile minerilor în scrâşnete ascuţite străpungeau stâncile. Sgomotul traverselor răsturnate şi al şinelor lovite nu înceta aproape nici o clipă.
Şi linia creştea. Cu fiecare minut, cu fiecare secundă. La 11 şi 23 de minute traversele dinspre Livezeni s’au unit cu traversele dinspre Bumbeşti, la exact 100 de metri de tunelul Cârligului Caprei. Noaptea scăpărau scântei deasupra Jiului, la fel ca cele din ochii brigadierilor. Vestea a mers ca o
