Ajuns la a XXIII-a ediţie, Festivalul Naţional de Teatru (25 octombrie – 3 noiembrie) rămîne un festival complex, care, cu excepţia absenţei categoriei internaţionale, din lipsa fondurilor necesare, a adus pe scenele teatrelor din Bucureşti spectacolele coniderate de Alice Georgescu, selecţioner unic, ca fiind reprezentative pentru stagiunea trecută, festivalul mai propunînd şi evenimente conexe, precum lansări de carte, proiecţii de film, ateliere, dialoguri. Am stat de vorbă cu Alice Georgescu despre criza economică ce a afectat şi organizarea festivalului, despre criteriile alegerii spectacolelor, dar şi despre inevitabilele critici şi nemulţumiri legate de selecţie. Sînteţi la al treilea mandat ca selecţioner unic FNT. Care vă erau aşteptările la început şi cum vedeţi evoluţia dvs. pe parcursul acestor trei ediţii?În primul an, aveam probabil un entuziasm în plus, acum s-a transformat sper că nu în alt­ceva decît în înţelepciune. La început credeam că se pot face foarte multe lucruri, e drept că între primul şi ultimul an de mandat au intervenit în societate nişte schimbări care au afectat teatrul şi, inevitabil, şi festivalul. E vorba, în primul rînd, despre obsedantele probleme financiare care nu ne lasă să răsuflăm liniştiţi. În primul an, cînd se instalase criza cu mult mai puţină agresivitate decît acum – sau poate eram noi mai puţin conştienţi de ea –, am avut senzaţia unei sporite libertăţi din punctul de vedere al mişcării pe eşichierul teatral, adică atunci nu stăteam să-mi pun problema că un spectacol are, de exemplu, o distribuţie prea mare şi decoruri prea complicate, ceea ce presupune costuri prea ridicate dacă ar veni în festival. Odată cu fiecare ediţie, fondurile alocate festivalului au fost tot mai mici. Astfel, sectorul vizat a fost cel internaţional, motiv pentru care au existat numeroase critici. Totuşi, dacă nu se tăia din această sferă