Statul român nu are o strategie clară în ceea ce priveşte microhidrocentralele: în timp Hidroelectrica îşi vinde unităţile, Complexul Energetic Hunedoara caută parteneri pentru a realiza o astfel de unitate. De asemenea, în timp ce statul a sprijinit construcţia de microhidrocentrale în ideea de apăra mediul de schimbările climatice, exact construcţia acestora a adus dezastre în Munţii Făgăraş.
La începutul acestui an, Remus Borza, pe atunci administrator judiciar al Hidroelectrica, acum preşedinte al Consiliului de Supraveghere, declara că societatea de stat îşi va scoate la mezat toate cele 162 de microhidrocentrale pe care le deţine, pe care spera, la acel moment, să strângă 200 de milioane de euro. Acestea sunt hidrocentrale cu o capacitate de producţie de până la 10 MW.
Hidroelectrica a scos 25 de unităţi la vânzare, dar în luna iulie şi-au găsit cumpărător doar 14 dintre ele, cu o capacitate totală de 9,4 MW, şi la un preţ total de 46,8 milioane de lei.
Producătorul se lăuda atunci că că vrea ca toate microhidrocentralele sale să fie vândute până la finele acestui an. Următoarea licitaţie era programată pentru luna septembrie a acestui an. Numai că, între timp, luna septembrie a trecut şi nicio unitate nu a mai fost pusă în vânzare, iar Hidroelectrica a început să aibă dificultăţi chiar şi cu primul lot vândut. Mai exact, acestea au probleme cu regimul de proprietate a terenurilor, au declarat pentru „Adevărul“ surse din sectorul energetic.
Microhidrocentralele deţinute de către Hidroelectrica au o istorie zbuciumată. Iniţial, România şi-a asumat privatizarea microhidrocentralelor în procesul de aderare la Uniunea Europeană, dar după ce câteva zeci au fost vândute în anii 2006-2007 procesul a fost stopat. Ulterior, în 2009, Mihai David – directorul general de atunci – a venit cu o altă idee: gruparea microhidrocentralelor
