Cu câțiva ani în urmă, comercianții soseau în număr mare din toată Moldova pentru a-și vinde marfa la Roman. În prezent, doar doi – trei comercianți se mai încumetă să vândă în obor.

Oborul din Roman era un punct comercial important al orașului, locul în care animalele crescute în bătătură, cheresteaua și cerealele erau “vedete” în zilele de târg. “Toamna se numără butoaiele”, spuneau deopotrivă orășenii și locuitorii satelor din jurul Romanului care produceau sau cumpărau vane și butoaie în care strângeau strugurii și depozitau vinul.

Altfel spus, starea economică a unei comunități se vede și din numărul comercianților care își aduc mărfurile spre vânzare. În perioada de boom economic, când oamenii au început să câștige bani în străinătate, oborul din Roman era punctul de unde începea un vis: construcția unei case. Comercianții sosiți din toată Moldova stăteau câteva zile în oraș pentru a vinde cantități mari de marfă. În prezent, aceștia stau câteva zile, în speranța că vor putea vinde ceva din marfa adusă într-o mașină de la zeci și sute de kilometri.

Marți, în oborul din Roman nu erau mai mult de trei comercianți de cherestea, sosiți din Bicaz și Suceava. Deși a fost zi de târg, clienții au fost scumpi la vedere. Câțiva mai curajoși și-au făcut drum în obor. Fără intenții precise, doar pentru a prospecta piața. “Am lucrat mulți ani în domeniul silvic în Reșița, pe urmă am revenit în Suceava și m-am ocupat cu vânzarea cherestelei. Deși vin dintr-o zonă cu multă pădure, lemnul românesc a fost dat pe mâna unui austriac, iar localnicii care vor să câștige bani din cherestea abia supraviețuiesc. Cu câțiva ani în urmă, în oborul de la Roman staționau cel puțin 50 de mașini cu cherestea, iar vânzările mergeau pe bandă rulantă. Acum, trei mașini cu cherestea se vând cu mare greutate în câteva zile”, a spus Gheorghe Brăescu, un comerciant din Suceava.