Săptămâna trecută a avut loc un vernisaj aparte în holul Băncii Naţional a României, cu sute de invitaţi – o expoziţie de pictură intitulată „Un autodiact cu magistru – Petre Constantin”. Pictorul e cunoscut doar în cercuri restrânse. Dar îndată ce-i aflăm biografia, ne dăm seama că e un personaj public, apreciat de multă lume. Este bucureştean, s-a născut în 1946, a urmat Academia de Studii Economice, a juns cercetător la Institutul de Economie Mondială în 1968. Sub coordonarea acad. Costin Murgescu, a obţinut doctoratul în economie, specialitatea relaţii economice internaţionale, şi a devenit profesor asociat la ASE. Începe să picteze, ca hobby şi a făcut parte din cercul restrâns de elevi ai maestrului Corneliu Baba. Pe holurile Institutului de Economie Mondială a deschis o expoziţie. Prima expoziţie personală într-un spaţiu public a avut loc în 1988, în holul Teatrului Foarte Mic, vernisată de Tudor Octavian. În decembrie 1989 a fost printre cei strânşi la Baricadă, iar în primăvara lui 1990, s-a numărat printre membrii Balconului. A scris versuri pentru Cântecele Golanilor, a editat în regie proprie cinci discuri „Jos comunismul” şi albumul „Regele şi Patria”, în 1992. A făcut şi presă, cunoscut ca „Dr. Barbi”. În 1999, preşedintele Emil Constantinescu l-a numit ambasador în Tunisia. A continuat, cu intermitenţe, să fie profesor la ASE şi, mai ales, a pictat mult. Expoziţia de la BNR e rodul muncii acestor ani.

„Am fost un produs al norocului – declară Petre Constantin, un om plin de umor. Cu alte cuvinte, am nimerit unde trebuia şi pe lângă oamenii care trebuia; m-am mişcat cu uşurinţă şi plăcere, fără mare opinteală, pentru că firea mea delăsătoare nu m-a lăsat să fac decât strict ce mi-a fost dat să fac.” Sfântul Luca, patronul pictorilor, mai spune el, a făcut o minune, „aceea de a mi-l scoate în cale pe Maestrul Baba. De la Meşter m-am molipsit