De parcă strădaniile organizatorilor meritau răsplătite şi aşa, după zile posomorâte şi reci a venit, odată cu deschiderea Festivalului, "vara indiană", cu lumină miraculoasă peste copacii întomnaţi, peste crizanteme, şi peste vechile turle ale Iaşului.
Scriitori români şi străini din toate generaţiile, traducătorii lor, editori şi mai ales cititori s-au bucurat împreună, sărbătorind Literatura, pe care pesimiştii lumii o cred emajusculată. Dacă ar fi participat la Filit, ar fi avut dovada că e vie şi viabilă, importantă, nu doar în existenţa celor ce o creează sau îi mediază apariţia în văzul lumii, ci şi în a celor cărora le e destinată. Datorez zilelor petrecute la Iaşi săptămâna trecută încântări nesperate. Am revăzut vechi prieteni din lumea literară, cu care am evocat scriitori rămaşi printre noi, doar cu numele adunate pe cărţi şi cu întâmplările memorabile trăite împreună. Am întâlnit tineri pe care-i cunoşteam numai din scrisul lor şi ale căror nume le pot însufleţi acum cu scene pe viu, cu vorbe în direct. Am văzut pentru prima oară locuri şi lucruri mitice ale istoriei noastre literare, de la originalul Cazaniei lui Varlaam şi colecţia "Mihai Eminescu" din Parcul Copou, la sediul Junimii din Casa Pogor şi subsolul de la Borta Rece. Dar cea mai puternică şi stenică impresie a venit de unde mă aşteptam cel mai puţin. Cei care au gândit şi înfăptuit Festivalul - Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Florin Irimia, împreună cu mulţi alţi voluntari, au inclus în program şi întâlniri ale invitaţilor cu liceeni şi studenţi ieşeni. La maratonul zilnic de lecturi şi discuţii de la Casa Filit, se perinda un public amestecat - plimbăreţi în drum spre mall-ul din apropiere, intraţi de curiozitate, pensionari veniţi să-şi umple orele goale de singurătate şi să "socializeze", oameni dornici de "evenimente culturale", din oră
