● Wendy Guerra, Toţi pleacă, traducere din limba spaniolă de Luminiţa Voinea-Răuţ, Editura Vellant, 2013.
O carte cubaneză nespus de puternică în poezia ei şi extraordinar de curajoasă prin ceea ce îndrăzneşte să spună despre Cuba anilor 1978-1990. O carte cu de toate: scheletul e de jurnal intim (consemnînd copilăria şi adolescenţa aşa-numitei Nieve Guerra), musculatura e de roman al unei lumi întregi (Cuba castristă, cu „socialismul ăsta caraibian pe care nu-l înţelege nimeni“), sistemul nervos e al unei scriituri care lucrează cu stări aproape poematice, mixînd ameţitor inocenţa, senzualitatea, melancolia, umorul, pasiunea şi fronda.
DE ACELASI AUTOR Lista dorinţelor mele Opozabilul Buddha din podul casei Povestiri stranii Jurnalul îi oferă lui Nieve singurele momente de solitudine şi intimitate dintr-o viaţă obligatoriu colectivă, prinsă între obligaţii şi interdicţii. Însemnările ei pot avea o epică generoasă, dar şi concizia unui desen japonez: „Nu mi-e frică de morţi. Mai groază mi-e să umblu cu tata prin baruri.“ „Cînd o să fiu mare, n-o să mai tac niciodată.“ „N-am încredere în nimeni. Nu aştept nimic de la nimeni.“ „Eu vreau doar să scap de politică.“ „Sînt o fetiţă, sînt o femeie, dar şi un drac ce recită versuri aiurea şi pictează groaznic.“ „E multă pasiune şi risipă în viaţa mea.“ „De cînd mă ştiu, mama m-a pregătit să plec şi să uit.“ „Mă dor mîinile de atîtea despărţiri.“ „Agenda mea e plină de nume tăiate cu roşu.“ „Telefonul nu mai sună deloc.“ „Tac şi aştept să-mi vină şi mie rîndul.“ La capătul poveştii, Nieve are 20 de ani, iar golul din jurul său e total, toţi cunoscuţii şi prietenii săi alegînd să părăsească acea Cubă în care cîntecele Beatles-ilor erau chiar mai interzise decît carnea.
Toţi pleacă e un roman miezos şi autentic, de un omenesc infinit nuanţat. Fraza lui face minuni, pagină de pagină, iar pentru asta se cuvin
