Cu o întîrziere scuzabilă în contextul noii dezordini mondiale mi-a picat în mînă, de fapt în downloads, un documentar. Nu rulează în cinematografe. Aș zice chiar că dimpotrivă, de vreme ce se numește TPB AFK: The Pirate Bay Away from Keyboard. Firește, nu e genul de film despre care să se vorbească pe larg în presa mare de specialitate, ale cărei criterii de selecție se bazează încă masiv pe metodele tradiționale de distribuție. Și, sincer, nu are nici meritele artistice care să-l recomande călduros cinefililor de rit vechi de la Cahiers du cinéma.

În plus, e cu niște suedezi pe nume Gottfrid, Peter și Frederik, care vorbesc suedeză și, pe alocuri, folosesc niște termeni destul de sofisticați din terminologia IT. Deci, oricum, TPB AFK n-ar fi fost distribuit pe teritoriul american, unde populația are deja destule dureri de cap cu noul sezon din Homeland. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că domnul Gottfrid Svartholm, membru fondator The Pirate Bay, avea obiceiul să se exprime ocazional într-o limbă engleză destul de exotică pentru lingviștii și avocații de la Hollywood. Citez la întîmplare: "Sweden is not a state in the United States of America. US law does not apply here"; "Please go sodomize yourself"; "Go fuck yourself. Polite as usual, anakata".

Din pricini care analiștilor de peste 50 de ani li se vor părea inexplicabile, absurde sau cel puțin hilare, Hollywood-ul a găsit de cuviință să nu guste radicalul umor suedez. Și, așa cum veteranii își amintesc fără vreo deosebită plăcere, în 2008 a acționat în judecată deținătorii celui mai mare site de file sharing al planetei, pe motiv de încălcare a drepturilor de autor. Filmul de aici pleacă. De la primele audieri ale împricinaților, în legătură cu: a) patru case de producție americane – Warner Bros, Columbia, 20th Century Fox și MGM; b) cinci titluri distribuite pe site – The Pink Panther, Sy