Cazul recent de la Piteşti, unde ar fi dispărut bani din mai multe casete aflate în grija sucursalei locale a unei bănci mari, face vâlvă. Păgubiţii – dacă într-adevăr li s-au furat banii – sunt pe bună dreptate disperaţi. În acelaşi timp, mass-media aduce veşti că simptome de îngrijorare ar fi început să-i cuprindă pe mulţi dintre cei care-şi adăpostesc banii la bănci… dar nu în conturi, ci în casete de valori.

Şi cum, la noi, e de-ajuns să sară câteva scântei ca să se aprindă focul, deja circulă zvonuri că nici banii din conturi n-ar mai fi în siguranţă. Pentru că, vezi-Doamne, au fost făcute recent disponibilizări masive în bănci şi mulţi dintre funcţionarii disponibilizaţi ar fi plecat cu baze de date iar acum, având informaţii amănunţite despre depunători şi despre conturile lor, pot să falsifice carduri sau să scoată bani din depozite bancare. Şi pentru că, de regulă, zvonistica dă naştere confuziei, merită să analizăm ce este şi ce nu este adevărat în legătură cu banii păstraţi în bănci. *

E un fapt îndeobşte cunoscut că băncile, în suita de servicii făcute publicului, gestionează un sistem de păstrare a valorilor (bani, acte, bijuterii etc.) în casete securizate. Sistemul în cauză nu este însă nici reglementat şi nici supravegheat de Banca Naţională. Băncile îl organizează în regim de servicii comerciale comune. Şi dacă în ceea ce priveşte actele, bijuteriile sau alte valori din aceste categorii nu voi face niciun comentariu, considerând că este firesc să se apeleze la o bancă pentru a fi date în păstrare, iar pentru acest serviciu să fie plătit un comision, în schimb am mai multe comentarii de făcut în legătură cu banii. Voi detalia.

1) Păstrarea banilor într-o casetă de valori, în schimbul unui comision plătit băncii, nu e ceva în firea lucrurilor. Firesc este – aşa cum se petrec lucrurile în vreo nouă milioane de cazuri – ca banii să fie