Astăzi, 31 octombrie, Claudiu Crăciun şi alte patru persoane au fost chemate la audieri, la secţia 10 de poliţie, şi puse sub învinuire în dosarul legat de incidentul în care a fost implicat Ministrul Culturii, Daniel Barbu, la Club A, pe data de 17 octombrie 2013.

La momentul respectiv mi-am exprimat punctul de vedere pe care îl menţin şi astăzi că nu putem accepta actele de violenţă şi că este regretabil momentul în care geamul din spate al maşinii ministrului a fost spart. Trebuie să cultivăm dialogul şi exprimarea nonviolentă a opiniilor. În acelaşi timp, cei care protestează în stradă împotriva proiectului minier de la Roşia Montană şi a explorării/exploatării gazelor de şist sunt perfect îndreptăţiţi să o facă. Este responsabilitatea guvernului că s-a ajuns la o situaţie tensionată în societate cu privire la Roşia Montană şi gazele de şist întrucât nu a fost angajat un dialog cu cetăţenii, cu experţii şi cu organizaţiile neguvernamentale înaintea luării unor decizii.

Am remarcat din imaginile prezentate de presă că, în seara incidentului din 17 octombrie, protestatarii au făcut efortul vizibil de a evita degenerarea spre acte de violenţă. Se aude foarte clar pe înregistrări cum se strigă din rândurile lor îndemnul ca ministrul Daniel Barbu să nu fie atins şi ca nimeni să nu pună mâna pe domnia sa. Or, din ce se vede în înregistrările video nimeni nu l-a atins sau agresat fizic pe ministru. Acest lucru demonstrează că protestatarii nu şi-au dorit alunecarea spre un incident violent şi aveau clar conştiinţa asupra necesităţii de a acţiona nonviolent. Ei erau acolo pentru a-şi afirma protestul, în limitele libertăţii de exprimare, faţă de atitudinea ministrului în privinţa Roşiei Montane. Desigur, pentru ministrul Daniel Barbu, acela nu a fost un moment confortabil, dar trebuie să privim situaţia respectivă la proporţiile ei reale, fără a o exagera