La 20 de ani de existenta, Tratatul de la Maastricht și-a dezvăluit  limitele și disfuncționalitățile, ceea ce a condus la o criză de încredere în moneda europeană unică, estimeaza cotidianul economic francez Les Echos.

Au trecut doua decenii de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht (1 noiembrie 1993), care a deschis calea spre o monedă unică în Europa și... spre amara constatare a eșecului. Ce a determinat insa ca utopia de atunci să se transforme într-o criză de încredere fără precedent în Uniunea Europeană? Este absurdă însăși ideea monedei europene unice? A fost conceput prost tratatul? Ce erori au fost comise și de către cine?

Când au negociat textul, fostul cancelar federal german Helmut Kohl și fostul președinte francez Francois Mitterrand erau convinși că au rezolvat cele două mari probleme cu care se confrunta Europa la începutul anilor 1990: Germania reunificată se va ancora definitiv de comunitatea europeană și moneda comună va pune în mod salutar capăt violentelor crize monetare care au jalonat anii 1970-1980. 'O monedă unică pentru o piață unică' — acesta era laitmotivul președintelui francez în timpul referendumului din septembrie 1992, amintește Les Echos.

Paralizate de cutezanța lor, cele 11 guverne care s-au lansat în aventură, au menținut totuși linia: au creat o bancă centrală, entitate federală, care să gestioneze politica monetară pentru țările ce vor împărtăși aceeași lozincă, însă fără a prevedea ceva constrângător care să determine convergența politicilor bugetare și alegerile de politică economică. Totuși, chiar dacă statele au rămas stăpâne peste politicile lor bugetare, acestea sunt, totuși, încadrate. Odată intrate în zona euro, guvernele sunt obligate, sub amenințarea sancțiunilor, să-și limiteze deficitul public la 3% din Produsul Intern Brut și datoria la 60% din PIB.

Cu toate acestea, trat