Reacția istoricilor români față de aiuritoarea teză a lui Neagu Djuvara potrivit căreia ne tragem… din cumani a fost în general timidă și parcă subalternă; câteva explicații ar fi, unele ținând de domeniul evidenței. Le vom lua în discuție cu alt prilej; în cele ce urmează semnalăm o ciudată stare de lucruri: istoria românilor, în ceea ce ea are fundamental și esențial, originea noastră adică, este apărată destul de rezervat în țară (desigur, cu excepția exagerărilor naționaliste, de neluat în seamă).
Mai puțin sau deloc timorați de vendeta coteriilor interne, iată că istoricilor români stabiliți peste hotare le revine misia de a pune hotărât piciorul în prag. Și o fac – la nevoie, tipărindu-și cărțile la edituri din Chișinău, cum au procedat Matei Cazacu și Dan Ion Mureșan, amândoi trăitori în Franța. Probabil că s-ar mai cuveni avută în vedere și realitatea incapacității multor istorici din țară de a scrie pentru publicul larg. Cărțile lor sunt potopite de note la subsol, de trimiteri savante și bibliografie în toate limbile copios citate, de parcă și caracterul și valoarea științifică a lucrării ar depinde hotărâtor de aparatul critic hipertrofiat. De-a dreptul ridicole-s articolele de gazetă cu subsolul mai mare decât textul propriu-zis!
A scrie pentru publicul larg nu înseamnă numaidecât vulgarizare; în occident există cursuri speciale menite să asigure cărții largă accesibilitate, iar istorici de mare prestigiu obțin tiraje impresionante practicând o scriitură premeditat nepretențioasă. Este ceea ce știe și face, numărându-se printre excepții, Neagu Djuvara. În două cărți de oarece răsunet, „Thocomerius - Negru Vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești” (2007) și „Răspuns criticilor mei…” (2011), este pusă în circulație teza originii cumane a voievozilor Basarabi și, prin extensie sugerată, a populației muntenești din are
