Ce e bunul simţ şi ce înseamnă? E o întrebare la care ar trebui să răspundă, dar mai ales să se gândească mulţi români. În ultimii ani, pare-se că majoritatea românilor a pierdut măsura justă în toate, dar mai ales a modului în care trebuie să se comporte cu aproapele său. La capitolul “bun-simţ” românii sunt deficitari. De ce români? Pentru că un studiu recent arată faptul că, în clasamentul bunului simţ în ţările europene, România se situează pe locul 18 din 28. Am putea spune că această poziţie, 18, nu reflectă nimic altceva decât atitudinea românilor vizavi de comportamentul celorlalţi români. Şi totuşi ce înseamnă bun-simţ? Pentru majoritate, bunul simţ poate fi tradus prin gesturi esenţiale, prin folosirea formulelor de mulţumire pentru serviciile oferite de ceilalţi. În studiul care plasează România pe locul precizat, pentru 80 la sută dintre respondenti bunul simţ înseamnă, în primul rând, folosirea formulelor de mulţumire pentru serviciile oferite de ceilalţi, de genul “mulţumesc”, “te rog” şi “bună ziua”, iar formula “îmi cer scuze” este folosită cu zgârcenie. Majoritatea covârşitoare dintre români cred că bunul simţ se învaţă în familie şi că părinţii sunt cei care trebuie să-şi educe copiii încă de la o vârstă fragedă în acest sens. Desigur, apoi intervine rolul şcolii, al dascălilor care continuă modul de viaţă deprins de acasă.

Chiar dacă românii nu se văd practicanţi reuşiţi în ceea ce priveşte bunul simţ, peste jumătate dintre aceştia sunt de părere că gesturile de bun-simţ primesc, la rândul lor, respect şi consideraţie. Totuşi, există şi un procent semnificativ de români, 32 la sută, care consideră că în societatea de astăzi nu ai nimic de câştigat dacă ai bun-simţ, sentiment care se intensifică odată cu înaintarea în vârstă.

Românii cu bun-simţ sunt persoane responsabile. Dacă în ţară ar fi bine tuturor şi toate lucrurile ar funcţi