Gheorghe Căldăraru, fierar şi vânzător ambulant, a fost condamnat la gulag pentru „trădare de patrie“, deşi singura sa „vină“ era că a trecut Prutul, în septembrie 1944, pentru a se căsători cu femeia iubită. Gheorghe Anastasie Căldăraru s-a născut în 1927, la Cahul. În 1944, când Armata Roşie revine în provincie, decide să treacă Prutul, ştiind că Basarabia va fi reocupată de URSS şi transformată din nou în republică sovietică. Peste doi ani soarta lui se va schimba în mod tragic. Sovieticii aveau lista „fugarilor“ basarabeni, el fiind unul dintre cei căutaţi pentru a fi „repatriat“ şi trimis în Siberia. În aprilie 1946, Vladimir Pavlovici Aşahmanov, şeful detaşamentului 22 de grăniceri din RSSM, care răspundea de paza frontierei de la Prut, în partea de sud, a emis un ordin, semnat şi de procurorul judeţului Cahul, Komarov, privind arestarea şi percheziţionarea cetăţeanului român Gheorghe Anastasie Căldăraru (născut în 1927), originar din Cahul şi domiciliat în Galaţi. Căldăraru plecase în dreapta Prutului la începutul lui septembrie 1944 (când controlul la frontieră nu era strict), trecând podul de la Cahul într-un moment când nu era nimeni din grănicerii sovietici prin preajmă.
În România, la iubită
Trecuse Prutul de dragul unei fete din comuna Rogojeni, judeţul Galaţi, pe nume Ana Dumitreanu, pe care o cunoscuse în 1942 şi cu care voia să se căsătorească. Din septembrie 1944 şi până în mai 1945, tinerii locuiesc la părinţii Anei, la Rogojeni, Gheorghe Căldăraru întreţinându-şi familia din prestarea muncii de fierar. După care se mută la Galaţi, unde Gheorghe devine vânzător ambulant. Avea cetăţenia română, dar, ştiind că sovieticii îi vânează pe basarabeni şi îi trimit în Siberia, încearcă să obţină o adeverinţă precum că locuia în dreapta Prutului din 1939. Asta l-ar fi exclus din categoria celor pe care sovieticii „aveau dreptul“ să-i „repatrieze“.
