Am auzit pe cineva, zilele trecute, la Festivalul de Literatură şi Traducere de la Iaşi, spunînd că dacă FILIT ar fi început mai demult, pe la mijlocul anilor 2000 măcar, multă energie (scriitoricească) s-ar fi economisit şi multă umoare neagră s-ar fi împrăştiat. „Parcă nici n-am fi în România“ – mai spunea acea doamnă, obişnuită cu festivalurile literare europene – „lumea zîmbeşte, se bucură de literatură, vorbeşte cu linişte despre viitoare traduceri, vrea să fie în toate părţile, se îmbrăţişează pe stradă...“ Iată o adevărată minune, bine coordonată din off de trioul (acum managerial) Dan Lungu-Lucian Dan Teodorovici-Florin Lăzărescu, care-a avut ideea să facă un festival literar european acasă, în România. Acum, cînd lucrurile s-au încheiat, nu mai e nici o îndoială că au reuşit, în ciuda scepticismelor iniţiale de tot felul, în ciuda periculoasei concentraţii de orgolii auctoriale adunate pentru o săptămînă la Iaşi şi poate chiar în ciuda ambiţiei de a face – de la prima ediţie – nu un festival literar printre altele, ci chiar Festivalul Festivalurilor.

DE ACELASI AUTOR Secretele vizibilului Principiul echilibrului Tavares, noul teolog Traducţiile şi literatura Dacă vreţi o amănunţită retrospectivă factuală, o puteţi găsi pe site-ul FILIT (http://filit-iasi.ro/), bine pus la punct, cu informaţii la zi şi cu ample reportaje la firul ierbii din toate zilele festivalului. Dacă vreţi amănunte picante şi mici bîrfe post-factum, va trebui să urmăriţi interviurile cu scriitorii şi moderatorii diferitelor întîlniri, căci, pînă la urmă, fiecare va povesti „scena cea mai tare“, „momentul cel mai delicat“ – e în logica lucrurilor... Dacă vreţi însă să ştiţi cum a fost cu adevărat acolo, poate-ar fi bine să vă puneţi de pe-acum, în agendă, cea de-a doua ediţie, cea din 2014. Eu zic că a fost aşa cum ar trebui să fie viaţa literară într-o lume normală: convivială