Pentru prima dată în istorie, o femeie se află la cârma Fondului Monetar Internaţional şi, sub coordonarea directoarei Christine Lagarde, FMI promovează egalitatea de gen ca motor al performanţei economice.

De mult timp drepturile femeilor au fost incluse în sfera drepturilor omului, deşi, cel mai adesea, ele nu sunt respectate ca atare. Noutatea este că, acum, drepturile femeilor sunt privite ca unul din factorii-cheie ai prosperităţii economice naţionale. Această perspectivă a fost dezvoltată de un grup de cercetători sprijiniţi de FMI, alte organizaţii internaţionale şi academicieni din toată lumea.

Aşa cum Lagarde a scris recent, în ceea ce priveşte problema creşterii economice, întrebarea fundamentală ar trebui să fie dacă femeile se bucură de aceleaşi şanse la angajare şi avansare pe piaţa muncii ca şi bărbaţii. Din păcate, în ciuda progreselor realizate în multe ţări, piaţa mondială a muncii rămâne împărţită pe genuri, iar procesul de obţinere a egalităţii stagnează.

Femeile reprezintă puţin peste jumătate din populaţia lumii. Decalajele de gen în sănătate şi educaţie au dispărut în mare parte, chiar şi în ţările cu un nivel de trai scăzut. În ţările dezvoltate, sunt mai multe femei în sistemul de educaţie terţiar decât bărbaţi. O dată cu creşterea nivelului de educaţie al femeilor, scade fenomenul angajării în funcţie de gen şi sporeşte procentul femeilor încadrate pe piaţa muncii.

Totuşi, în lume, numai jumătate din femeile apte de muncă sunt angajate, iar procentul forţei de muncă feminine prezente pe piaţa muncii nu s-a schimbat foarte mult în ultimele două decenii.

Femeile fac cea mai mare parte a muncii din sectorul informal şi, chiar şi în cazurile în care sunt angajate formal, câştigă semnificativ mai puţin decât bărbaţii educaţi care ocupă aceleaşi posturi. În ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, femeile nu sunt pr