Nivelul ridicat de îndatorare al populaţiei provoacă îngrijorări în ceea ce priveşte sectorul imobiliar din Asia, dar chiar dacă ratele ipotecarelor încep să crească, este puţin probabilă o prăbuşire în stil american.

În regiunea asiatică, nivelul datoriei populaţiei este ridicat, cu datoria raporată la PIB de 81% în Malaezia, cel puţin 77% în Thailanda, la 77% în Singapore şi 75% în Coreea de Sud, potrivit datelor Standard & Poor's.

„Asia a avut o traictorie bună până acum, dar riscurile interne ale sistemelor financiare asiatice sunt în creştere. Deci, cu orice ne-am confruntat în 2008, dacă ar fi să vină din nou acum, implicaţiile ar fi chiar mai dăunătoare“, spune Ritesh Maheshwari, managing director în cadrul S&P.

În 2008, criza financiară a apărut ca urmare a acumulării creditelor ipotecare neperformante din SUA, multe din ele fiind folosite ca garanţii, cauzând prăbuşirea multor bănci. Maheshwari remarcă faptul că ipotecarele din regiunea asiatică au o rată loan-to-value (valoarea împrumutului raportată la valoarea garanţiei) foarte ridicată, uneori până la 90%. În SUA, în 2008, ratele loan-to-value ajungeau la peste 100% din valoarea locuinţelor puse ca garanţie.

„În momentul în care apare o corecţie a preţurilor la locuinţe mai mare de 20%, vei intra în zona negativă cu capitalurile proprii. Un equity negativ în Asia nu înseamnă că vei intra în incapacitate de plată. Mentalitatea noastră nu este că dacă locuinţa este mai puţin valoroasă decât creditul, atunci trebuie verificată, pentru că banca mă poate urmări pentru alte active“, spune acesta.

În SUA, băncile nu pot urmări cumpărătorii pentru alte active dacă locuinţa achiziţionată este executată, notează acesta.

Sunt totuşi şi voci care văd mai puţine motive de îngrijorare în privinţa faptului că proprietarii asiatici ar putea re