Provocarea a fost certa: vicecampionii Romaniei au invitat jurnalistii de sport din Baia Mare la o partida de rugby tag. Am stat, am analizat riscurile, am contabilizat avantajele si ne-am gandit ca doua reprize a cate 15 minute nu au cum sa fie un capat de tara. Asa ca am pus reportofonu-n cui si ne-am asigurat ca "zimbrii" au inteles ca ne jucam de-a rugbyul si nu jucam rugby.
Am privit in lung si-n lat terenul si am fost curajosi, pana cand Vasile Lucaci, arbitrul partidei, ne-a readus cu picioarele pe pamant din visarea care ne dadea tarcoale si a decis ca vom juca pe jumatate de teren. Nu de alta, dar meciul sa aiba, cu adevarat, doua reprize.
Meciul a inceput cu minute de tatonare. Jurnalistii au fost sfiosi din motive evidente, sportivii parca au avut si ei o anume sfiala de a pune pe fuga jurnalistii. Primii au ramas sfiosi (din motive evidente din nou), rugbistilor, in schimb, le-a trecut... Asa ca au inceput sa treaca pe langa noi precum sagetile albastre prin halta dintr-un sat uitat de lume.
Scorul ar fi luat proportii, iar jurnalistii s-ar fi imbolnavit toti sigur de otita de la vantul produs de rugbisti, daca arbitrul nu ar fi avut mila de reprezentantii mass media. Asa au inceput sa apara erorile din atacul rugbistilor, imaginate de antrenorul CSM Stiinta Baia Mare dupa un scenariu demn de orice SF care se respecta.
Pentru ca si arbitrul poate fura numai atat cat poate fura si pentru ca scorul final sa fie musai unul de egalitate, in actul secund randurile jurnalistilor au primit intariri: Hihetah, Falamoe, Wiringi si Dico. Asa a fost posibil, in sfarsit, ca meciul sa se termine cu un imaginar 10-10. Altfel agonia celor din presa probabil ar fi continuat si acum, in cautarea unui utopic scor de egalitate...
Din echipa "zimbrilor" au facut parte Morrell, van Heerden, Niacsu, Rosca, Ciuntu, Bo
