Pe măsură ce dimensiunile statului se extind, corupţia se va extinde, la rândul ei, la toate nivelurile guvernării USL, cheltuielile guvernamentale vor spori, povara asupra cetăţeanului şi a afacerilor va deveni mai grea iar taxele şi impozitele vor creşte inevitabil. Bun venit în lumea fantastică a lui Victor Ponta.

În raportul Băncii Mondiale, „Doing Business 2014”, publicat cu câteva zile în urmă, care măsoară uşurinţa cu care antreprenorii pot porni o afacere, România se clasează pe locul al 73-lea din 189, exact acelaşi pe s-a aflat şi anul trecut. După un an şi jumătate de guvernare USL, ne aflăm în acelaşi loc unde ne aflam şi anul trecut în materie de reglementări privind mediul de afaceri, ceea ce spune cam totul despre grija guvernului Ponta pentru crearea de locuri de muncă, care era declarată prioritatea numărul 1 a USL. Totuşi, s-ar zice că 73 nu e un loc chiar atât de rău, nu? Ţară modestă, economie mediocră, afaceri mediocre, nu? De unde nu e, nici treimea FMI-BM-UE nu cere. Nu chiar, pentru că lucrurile stau, de fapt, mult mai rău. Clasamentul este realizat pe baza mai multor indicatori care măsoară costurile, în bani, timp, şi efort alocat de un om de afaceri sau de o companie pentru a satisface toate reglementările legale şi administrative necesare pentru a demara activitatea. Ceea ce trage România în sus este uşurinţa cu care un antreprenor poate obţine un credit, unde se situează pe locul 13 în lume, dar acesta e mai mult meritul sistemului bancar şi al BNR; decât al statului. În schimb,la obţinerea permiselor de construcţie, România se află pe locul 136 în lume, la racordarea la reţeaua de energie electrică, pe locul 174 (cel mai scăzut din Europa, cu excepţia Turciei) iar la plata impozitelor şi taxelor, pe locul 134. Primii doi indicatori sunt o măsură a birocraţiei şi corupţiei pentru că ele măsoară cât trebuie să alerge şi câ