Unul dintre palatele dispărute şi uitate ale Bucureştiului s-a aflat pe Calea Griviţei nr. 5, în imediata vecinătate a Palatului Ştirbey din Calea Victoriei. A aparţinut prinţului George A. Ştirbey, fratele mai mic al lui Barbu A. Ştirbey. Proiectul a fost realizat în 1911 de arh. Nicolae Ghika-Budeşti (1869-1943) şi a fost identificat în Arhivele Naţionale.

Prinţul George A. Ştirbey (1883-1917)

Potrivit testamentului din iarna lui 1895 redactat de prinţul Alexandru B. Ştirbey, fiul său cel mic, minor la acea dată, prinţul George (1883-1917) primea vechea casa de pe Calea Victoriei de la nr.121 (locuită până atunci de George Filiti, procuror la Curtea de Casaţie) şi locul viran din Calea Griviţei.

Vedere aeriană după 1926 a intersecţiei Căii Victoriei cu Calea Griviţei. În prim plan cele două case vechi, continuate pe Calea Griviţei de noul palat Ştirbey

În anul 1911, prinţul George comandă o reşedinţă amplă, proiectul fiind realizat de arh. Nicolae Ghika-Budeşti. În epocă, George a avut o carieră promiţătoare, fiind remarcat ca un bun orator şi un politician de viitor. Era de aşteptat ca şi reşedinţa sa să ilustreze prestigiul tânărului proprietar. Spre deosebire de palatul domnesc şi princiar de alături, casa sa părintească, stilul noului palat se ”rupea” de tradiţia neoclasică. Acesta prezenta o îmbinare romantică a mai multor elemente decorative, fiind mai apropiat curentului naţional ce luase amploare după Expoziţia de la 1906. Faţada a fost realizată din cărămidă aparentă, specifică stilului arhitectului. Anumite elemente de la ferestre, ancadramentele şi delimitări sunt tratate într-o piatră mai deschisă, rezultând un frumos joc cromatic. Palatul era format dintr-un corp central cu 2 etaje şi două corpuri laterale cu un etaj. Suprafaţa varia între 339, 72 m.p. şi 273, 75 m.p.

În spatele corpurilor de la