Cam toţi ducem grija maneliştilor, a partidelor, a aurului, a cefereului, a gazelor, a vizelor, a drăguşancelor, a fotbaliştilor, a autostrăzilor, numai a noastră nu, că să mori de grija altuia a devenit sport naţional, iar facebook-ul şi talk-show-urile au umilit cotele apelor Dunării şi teleenciclopedia, fie-le ţărâna uşoară!
Sub munţii de clăbuci iscaţi de o televiziune dâmboviţeană falimentară, insolvabilă şi vocală, s-a târât anevoie pe burtieră o ştire mirosind a ploscă uitată sub pat, care anunţa că, în România, boala numită cancer a trecut pe locul al III-lea la cauze de deces, iar numărul de bolnavi s-a dublat în perioada 2009-2012!
Asta mi-aduce aminte de nişte „săpături” de-acum câţiva ani, când, în calitate de redactor-şef la un săptămânal timişorean, am încercat să văz dacă războaiele iugoslave cu uraniu dedurizat au prepus şi igrasierea sănătăţii fraierilor colaterali din zonă. Răspunsul autorităţilor, impecabil statistic, era cam ca al străjerilor de pe vremuri, când ăia îţi urlau, noaptea, sub geamuri, din toţi rărunchii: „Cetăţeni e ora două şi totul este în regulă!”
Eu eram cu ochii pe bombardélele americane, dar nu m-a dus mintea să mă uit şi sub bucile consumatorului naţional! Acolo unde baronii, poliţienii, vameşii, justiţienii, directorimea, secreţii şi organele controlifere, care îşi şterg temeinic bocancii de lucru pe preşul legislativ, vârâseră, mai tari ca semtex-ul şi fulmicotonul, cam toate E-urile vomitate de Europa în frapiera românului. Fără frică şi fără emoţii. Păi ce, aţi auzit să dea cu berbecu’ mascaţii în poarta vreunei fabrici de genocide alcoolice sau mezelice? Mucles! Păi d-acolo îşi fac aprovizionarea cu oiro cei pomeniţi. Adevărul este că-i firesc să se ferească de lei, folosiţi tot felul de pensionari şi şomeri care pun mâna zilnic pe oase afumate cu şpriţu’, pâine cu făină de ţipiripi şi alte produse per
