Pe Hipodromul Băneasa s-au desfăşurat curse de trap, pentru toată lumea, şi de galop, pentru aristocraţie. După războiul Reîntregirii, Jockey Clubul a cunoscut o evoluţie interesantă. Îndată după înfiinţarea, în 19 aprilie 1922, a „Cercului de sporturi Băneasa Country Club”, toţi cei 145 de membri urmând să cotizeze anual cu 200 lei, Alexandru Marghiloman, un fanatic al curselor de cai şi proprietar al unei herghelii extrem de costisitoare lângă Buzău, la Ferma „Albatros”, a obţinut în numele „Cercului sportiv” de la primarul Dem. I. Dobrescu 15 hectare pentru polo pe iarbă, tenis, manej de obstacole, obligându-se să amenajeze pe 30 hectare „Parcul Naţional”. Se observase că - dincolo de Bufetul lui Mincu - Şoseaua Kiseleff păstrase sălbăticia din trecut, ici şi acolo elegantele echipaje fiind întâmpinate de bordeie şi de şatre ţigăneşti. Aceste vestigii neplăcute ochiului civilizat trebuiau să dispară. Din presă am aflat că s-au amenajat 6 km de alei, că s-au plantat 22.000 de arbori, că s-a dragat balta şi s-au betonat malurile, desigur cu banii membrilor. Aşa a apărut parcul numit din 1936 „Carol II” şi apoi „Herăstrău”. Concomitent s-a trasat, în paralel cu drumul carosabil, o alee pentru călăreţi lată de 8 m şi acoperită cu nisip, alee care, în timp, a suferit câteva modificări de traseu. Lucrările la această neobişnuită „Alee a călăreţilor” au durat până în 1938, când s-a desfăşurat „Luna Bucureştilor”. Din 1929, „Country Club”, această anexă de lux a Jockey Clubului, a fost patronată de Regentul Nicolae şi de Regina Maria. Tot în 1922 a început amenajarea unui alt hipodrom în apropierea Lacului Floreasca. Terminat în 1923, sub antrepriza lui Emil Prager, acesta va fi specializat în cursele de trap. Va fi demolat după 1937 pentru a face loc unui cartier de vile.
Al doilea război mondial va aduce doar necazuri. În primul rând prin urmări. Cedată de e