Uluitor ce poate face acest veteran al literaturii americane, Don DeLillo, născut în 1936, cu o temă banală: drumul unui miliardar prin New York, către o veche frizerie din cartierul în care copilărise, unde mergea cu tatăl său să se tundă. Nimic altceva. Omul îşi petrece mai toată ziua în limuzină, unde mănâncă, face sex, urinează, e consultat de medic, face o ecocardiogramă, consultă bursa, dă ordine de afaceri, discută cu subalterni pe care îi întâlneşte pe drum făcând jogging, se opreşte rareori pentru câte o vizită scurtă în vreun building care-i aparţine, cum e cel în care îşi întâlneşte proaspăta soţie, de numai douăzeci şi două de zile, poetă şi moştenitoare a unui imperiu financiar - şi încă multe altele. Cartea de cheamă Cosmopolis*) şi este o mică bijuterie narativă, plină de tensiune. Romanul a fost ecranizat în regia lui David Cronenberg, avându-i in distribuţie pe Robert Pattinson, Juliette Binoche, Sarah Gadon şi Paul Giamatti.

Acţiunea se petrece într-o singură zi. Eroul, Eric Packer, magnatul multimiliardar de 28 de ani, deloc fericit cu miliardele sale, singur, deşi are lumea la picioare, are capriciul să se tundă unde o făcea pe când era copil şi intenţia sa declanşează un lanţ de evenimente care vor avea efect şi asupra lui însuşi. Asistă din limuzina pe lângă care alergau bodiguarzii la prăbuşirea yenului pe care îl speculase, dar nu-i pasă, pentru că „poţi să retragi, să ieşi în pierdere şi să revii mai puternic”, „toată bogăţia a devenit bogăţie de dragul bogăţiei... Banii îşi vorbesc lor înşişi”, „un spectru bântuie lumea – spectrul capitalismului.” Cumpără, în schimb, picturi de Marc Rothko, nu contează preţul, chiar şi capela aceluia cu picturi, care aparţine lumii, să fie doar a lui, să o vadă doar el. Pe Fifth Avenue, traficul e încetinit, vehicule blocate şi oameni peste tot, claxoane şi sirene, noian de voci, trece întâi preş