În momentul închiderii, oferta publică Romgaz era suprasubscrisă pe tranşa micilor investitori de peste 14 ori. Concluzii? Dubla listare nu s-a justificat, iar creditele acordate cu generozitate de BCR, Raiffeisen, Banca Transilvania pentru clienţii de top au contribuit la ducerea în derizoriu a plasamentelor investitorilor fără “spate”.

“Nu sunt bani pe piaţa românească” e un clişeu ce îşi dovedeşte încă o dată eroarea. Când există interes, promovare (nu ne referim aici la bannere, ci la articole bine ţintite în presa de specialitate) şi marfă în galantarele bursei, banii apar repede. Am asistat la un fenomen asemănător la oferta publică a Transgaz, când retailul şi-a suprasubscris cota de 30 de ori. La Romgaz, în perioadă de criză şi cu o cu totul altă dimensiune a companiei, retailul ar fi putut cumpăra integral cele 57,8 milioane de acţiuni scoase la vânzare de stat. Cum a avut la dispoziţie doar 15% din acestea, se va mulţumi cu mai puţin de o acţiune la fiecare 14 subscrise. Câteva concluzii se impun aici:

*Recomandarea dublei listări, la Bucureşti şi Londra, s-a dovedit greşită. Piaţa locală a avut potenţialul de a acoperi singură oferta, dovadă ce s-a întâmplat pe tranşa “mică”. Sigur, nu toţi aceşti bani au fost scoşi din bancă pentru acţiuni Romgaz. Cel puţin în ultimele zile ale ofertei, când era clar că vom asista la suprasubscriere consistentă, mulţi au plusat, au adus mult ca să primească măcar puţine acţiuni. Chiar dacă cota de 15% se suplimentează la 20% sau 25% în final, proiectul atragerii unui număr cât mai mare de mici investitori la bursă cu ocazia IPO-ului Romgaz poate eşua. De ce investitori e vorba când vei primi la 100 de acţiuni subscrise (cantitatea minimă) doar 7? Cu 7 acţiuni te numeşti investitor?

*Abuzul de credite preferenţiale acordate propriilor clienţi de private banking de bănci de top gen Raiffeisen, BCR, Banca