Dacă stăm bine să ne gândim, toate acţiunile noastre sunt pornite din dorinţa de a trăi bine şi frumos. Acest trai este frumos dacă ai tot ce este necesar.
Dacă stăm bine să ne gândim, toate acţiunile noastre sunt pornite din dorinţa de a trăi bine şi frumos. Acest trai este frumos dacă ai tot ce este necesar. Printre necesităţi, categoric se regăsesc prietenii, familia şi mai tehnic vorbind, nevoia de integrare socială. Pentru acestea învăţăm, muncim, una peste alta depunem tot felul de eforturi. Aceste eforturi slăbesc sau paralizează de-a dreptul, când ne dăm seama că nu putem atinge această viaţă frumoasă. Poate cel mai mult ne înspăimântă că noi, sau cei dragi nouă, ar putea să piardă această viaţă chiar şi aşa cum este ea nu foarte frumoasă. În faţa morţii nimic nu mai are sens. Pentru a uita aceasta unii muncesc foarte mult, alţii învaţă foarte mult, alţi agonisesc multe, alţii petrec sau se droghează cu droguri legale (alcool, ţigări sau telenovele) sau cu cele nelegale. La ce bun atâta învăţătură? La ce bun atâta agoniseală? Prostul şi deşteptul, săracul şi bogatul, toţi mor. Toate sunt deşertăciunea deşertăciunilor.
În istoria umanităţii martirii au impresionat prin faptul că nu se speriau de moartea iminentă. Erau înfiorător chinuiţi şi ei rămâneau senini rugându-se. Noi, cănd suferim de o boală, ne tânguim şi mai mult ca sigur, cel mai tare ne sperie că s-ar putea să murim din pricina ei. Ei ştiau că suferinţa ce o îndurau îi duce la moarte şi chiar se bucurau. Impresionant, chiar de necrezut. Cum reuşeau să fie bucuroşi cu o suferinţă atât de mare? De unde aveau ei această putere de a învinge frica de moarte?
Au pe Moise şi pe prooroci; şi ascultau de ei
Au ştiut din Biblie că viaţa nu se încheie aici şi că această lume este ca o anticameră a Raiului. Dar Biblia este o CARTE şi cei mai mulţi nu au certitudinea că aşa stau lu
