Şi tocmai când se părea că, după numirea admirabilului vicepreşedinte al ICR, domnul Liviu Jicman, instituţia mutilată de Andrei Marga şi anesteziată de Lilian Zamfiroiu avea să intre într-o epocă de letargie prelungită, o ştire vine să confirme că, în era social-liberală, minunile pot fi produse în cantitate industrială, spre beneficiul poporului entuziast. Un compatriot capabil, remarcat deja prin vasta sa experienţă la nivelul direcţiei sanitar-veterinare doljene, este propulsat în poziţia de secretar general adjunct. Este aceasta o alegere ce contribuie la deja consolidata reputaţie de profesionalism a ICR în epoca guvernării actuale.
Noul titular de funcţie, Valentin Iovan, pare să urmeze acelaşi tipar al carierei ca şi vicepreşedintele desemnat de Senat. Nu îl recomandă o iluzorie competenţă intelectuală, ci seriozitatea cu care s-a devotat binelui public, activând în cadrul PSD şi lucrând îndeaproape în domenii sensibile şi sofisticate. A fi om de partid pare să fie, în acest moment,elementul miraculos ce poate legitima fără alte discuţii. Detaliul că saltul de la protecţia animalelor la conturarea politicilor culturale este unul uluitor, chiar şi în România, este irelevant. Partidul este în toate,iar raţiunile gesturilor sale nu pot fi puse în cauză.Prin detaşarea domnului Iovan, ICR dovedeşte, încă o dată, că timpurile întunecate ale politizării băsiste au trecut şi că porţile culturii se deschid pentru cei deja experimentaţi în arta managementului eficient.
De vreme ce criteriile de selecţie sunt adaptate spre a fi eficiente şi transparente, o modestă recomandare. S-ar putea imagina un proces de refondare al ICR, pornind de la acest imperativ al înnoirii autentice. Căci nu doar direcţiile sanitar- veterinare pot fi bazinele din care să ivească vajnici administratori culturali. Fiecare entitate descentralizată din teritoriu îşi va avea un r
