După o perioadă în care numărul celor dornici să-şi unească destinele prin căsătorii pecetluite oficial începuse să crească, situaţia s-a schimbat din nou.
Conform ultimelor statistici, o căsnicie din trei se destramă, iar în marile oraşe, chiar una din două. Cifrele internaţionale indică faptul că "legăturile pentru toată viaţa" se rup mai ales în cel de-al patrulea an de mariaj. Explicaţiile sunt cât se poate de ştiinţifice. În evoluţie, spun cercetătorii, nu există decât patru ani de fidelitate şi de viaţă comună, după care mariajele se bazează strict pe convenţii, mai ales când apar şi copii. Încet-încet, pasiunea cedează obişnuinţei. Să fie, oare, dragostea doar un scurt fenomen secundar al instinctului de reproducere? Ştiinţific, probabil că da, dar lumea e plină, totuşi, de cupluri legate de o iubire profundă, pe viaţă. Şi pentru mare parte dintre oameni, iubirea e chiar mai importantă decât dragostea fizică.
În ce priveşte "romantismul în dragoste", rezultatele obţinute de ştiinţa modernă "dau peste cap" teoriile evoluţioniste. Specialiştii în neurologie de la Universitatea "Stony Brook" din New York, demonstrează că, şi după 20 de ani, numeroşi parteneri de cuplu nutresc aceleaşi sentimente romantice reciproce ca în prima zi. Cu ajutorul imaginilor scanate, experţii au evidenţiat faptul că, la vederea partenerului, un anumit centru de la nivelul creierului, responsabil pentru fericire şi starea de bine, se activează automat, în aceeaşi măsură, atât la cuplurile "vechi", cât şi la cele de proaspăt îndrăgostiţi.
Alte studii interesante arată că dorinţa pură de sex şi sentimentele de iubire faţă de partener se "derulează" în zone diferite ale creierului şi că semnalele de dragoste îi influenţează şi-i dirijează cu mult mai vehement pe oameni decât se credea până acum.
Cei ce se aseamănă se adună
"Iub
