Pe lângă realizarea producţiei de cereale la hectar, a producţiei de lapte pe cap de vacă furajată una dintre problemele care le dădea mari bătăi de cap primarilor, dar mai ales viceprimarilor care răspundeau de problemele economice, era realizarea planului la contractările de porci. Pentru cei care lucrau la colectiv lucrurile erau mai simple, pe lângă ce ţineau în gospădărie pentru ei şi copiii lor de la oraş, care aşa după cum spunea cineva din sat, o duceau foarte bine fiindcă primiseră „clansonieră” la bloc, mai creşteau unul pe care-l predau la stat şi scăpau, dar pentru noi dascălii care nu eram localnici şi stăteam la bloc, lucrurile erau complicate. Pe lângă faptul că trebuia să cumpărăm pentru noi altfel riscam să ne stea fasolea şi cartofii în gât tot anul, mai trebuia să dăm şi unul la stat. Până la urmă semnam contractul mai mult de mila viceprimarului care era om de sat şi dacă n-ar fi fost presat şi el ne-ar fi lăsat în pace.

Vizita şefului statului le dădea fiori de cap celor de la judeţ şi primarilor de comune. Aceştia din urmă trebuiau să asigure un număr X de participanţi, oameni bine selectaţi, fără antecedente penale şi care să fie buni executori la comanda de urale şi ovaţii la adresa lui Ceauşescu şi tovarăşei Elena. Deşi acestea erau înregistrate şi tovarăşii nu ştiau din ce parte vin, în anul 1975, s-a întâmplat un fenomen mai rar întâlnit. Înaintea sosirii tovarăşilor se făceau repetiţii şi se scandau la comandă diferite lozinci ”otrăvite” pe care tovarăşii le acceptau ca fiind o manifestare din inimnă a celor prezenţi. Numai că realitatea era alta, răsunau doar înregistrările iarmajoritatea oamenilor tăceau. Mă aflam cu oamenii care venisem din Roşia de Secaş în partea dreaptă a obeliscului lui Horea Cloşca ş Crişan, privit din faţă, se numea de către organizatori Aleea Sinaia. La repetiţii aproape nineni nu striga şi cu toate că