Preşedintele FRF stăpîneşte situaţia. Iar juniorii Popa şi Radu trebuie să-şi bage minţile-n cap
Valeriu Iftime nu trebuie luat la ochi. Nici la băşcălie. Dar va fi. Iftime, unul dintre investitorii lui CS Botoşani, spune răspicat că vrea altă conducere în fotbalul românesc. Că se va lupta pentru schimbarea acesteia. Şi la Federaţie, şi la Ligă. Iftime ştie că aparţine unei minorităţi caraghioase în ochii majorităţii mulţumite de sine. Ca atunci cînd în 1990 vota cu Ion Raţiu la alegerile prezidenţiale, de a rîs tot oraşul. Raţiu, domnul cu papion. Botoşaniul, ca întreaga Moldovă, vota cu Ion Iliescu. Pentru linişte. Ion Iliescu, tovarăşul de încredere.
Mircea Sandu nu va fi alesul lui Iftime. Asta este ultima grijă a lui Mircea Sandu. Probabil că Naşu’ nici nu ştie cine este Iftime, iar dacă ştie, nu îi pasă. Acţionarul botoşănean face parte din acea minoritate care îşi închipuie că fotbalul este un spaţiu al democraţiei. Mircea Sandu este însă membru cu drepturi depline al majorităţii care decide. Este preşedintele majorităţii care dă o înaltă apreciere activităţii preşedintelui. Acesta nu este un cerc vicios, ci pur şi simplu un cerc al perfecţiunii.
La conferinţa de presă care a urmat Comitetului Executiv al FRF s-a vorbit despre licenţiere şi despre problemele actuale din fotbalul românesc aflat înaintea barajului cu Grecia. De întrebat s-a întrebat mai puţin, s-a vorbit. Mircea Sandu a afişat o mină destinsă şi a arătat ca un om sigur pe întreprinderea pe care o conduce. A lămurit problema sectoarelor de siguranţă de la meciul cu grecii, ne-a luminat că naţionala se susţine ne-con-di-ţi-o-nat, dincolo de recorduri absurde de audienţă. L-a lăudat pe argintul viu Sepp Blatter, care “a făcut demonstraţii şi spectacol la Oxford” (trimitere la ironiile lansate de şeful FIFA către Cristiano Ronaldo, inclusiv cu exemplificări prin gesturi),