Cea mai mare problemă a unei instituţii – şi implicit a unui stat – este atunci când proştii ajung în poziţii de conducere. De cele mai multe ori, prostul este şi fudul, dar şi laş.
De aceea, când cetăţenii îi aşteaptă pe aceştia ca pe arhangheli, cu speranţe mari şi cu voturi din plin, dezamăgirea este apoi cruntă. Dar aşa e viaţa, a crede mult în vorbe înseamnă a te lăsa din start păcălit. Faptele sunt mai puternice şi de multe ori sunt şi bine ascunse, pentru că ele arată mai clar comportamentul unei persoane – şi astfel, ierarhii dorite de aiurea ar fi mai uşor inversate.
Se pare că şi ţara noastră, în ultimii ani, trece prin aceeaşi poveste – din nou s-a sperat mult, iar apoi au apărut şi ştirile neplăcute: încasări bugetare mai reduse decât prognoza făcută exclusiv pe hârtie, anunţarea de măriri de cote de impunere, întârzierea de reducere de taxe – şi lista continuă, nu este blocată, din păcate.
De curând, o ştire a apărut şi în presa de limbă română: preşedintele Hollande este cel mai nepopular preşedinte francez din ultimii 40 de ani. Ştirea, evident, nu este prea clară pentru români, deoarece se poate considera doar de nişte naivi că persoanele mai colorate şi/sau mai certate cu legea ar putea prăbuşi atât de repede capitalul politic al unui polician deloc valoros.
Un astfel de tablou criminogen nu ar putea aduce după sine pierderea de peste 25 de procente într-un an, ceea ce ne obligă să căutam în presa franceză date mai clare, care sunt susceptibile să asigure o interpetare corectă a acestei prăbuşiri.
Din ceea ce se scrie acolo, suprindem o afirmaţie: în ultimul an – de fapt, de când cetăţeanul Hollande este preşedinte al Republicii – au apărut 84 de noi taxe! Cu alte cuvinte, nu doar că au crescut cotele de impozitare, dar au apărut şi alte aproape 90 de taxe noi.
Practic, găurile
