Metafora 1 a sosit, omul negru a venit
Te-a enervat unul de la televizor și îi zici jumătății tale masculine: „Mamă, mamă, ăsta ar trebui călcat în picioare până nu mai mișcă. Uite și tu ce i-a făcut lu’ ăla, săracu’: i-a mâncat creierul“. A doua zi îți vine cu Anthony Hopkins în spate, desfigurat de cât l-a bătut. Ți-l trântește la picioare, după care se uită la tine cu un zâmbet de urangutan triumfător, așteptând să-l lauzi. În loc de laude, intri în șoc:
– Ce-i asta?????
– Ăla care te-a supărat ieri. l-am călcat în picioare până nu mai mișcă. Îi dă una cu vârful bocancului, să-ți arate că a făcut treaba ca lumea, exact cum ai cerut.
– Bine, dar… ăla era la televizor.
– Așa, și?
– Era personaj într-un film.
– Și?
– Ăsta e actor, înțelegi? Nu mănâncă creierii oamenilor, doar a jucat într-un film în care făcea asta. Se uită la tine ca maimuța, după ce a mușcat dintr-o banană de plastic. Tu insiști:
– Și, oricum, eu nu voiam să îl calce cineva în picioare.
– Nuu?
– Nu.
– Da’ ce voiai?
– Nimic.
– Atunci de ce mi-ai zis să-l fac pilaf?
– Nu ți-am zis. Am aruncat și eu o vorbă, m-am exprimat așa, metaforic.
– Metaforic? Ce-i aia? Și eu ce fac, acuma, cu ăsta?
– Păi, nu știu, faci ceva și îl repari.
– OK. Adu-mi trusa de scule de pe balcon.
Bărbații nu cunosc limbajul metaforic. Pe Charlie Sheen l-au dat afară din Doi bărbați și jumătate pentru că s-a trezit nevasta producătorului într-o seară: „Ha-ha-ha-ha-ha, uite porcu’ ce-a făcut, nici nu vreau să-l mai văd“.
Unde dragoste nu e, mai drege cu niște sare
N-ați băut niciodată o cafea în care ea a pus puțină toamnă? Ceva din parfumul de odinioară al Bucureștilor, o amintire? N-ați găsit în socată ceva din liniștea după-amiezelor de vară? Eh, înseamnă că nu a urmat rețeta pînă la capăt.
