Noica a încercat să se despartă de Goethe! Fără succes, după cum singur şi cu bucurie ascunsă, mărturiseşte. Americanii nu au problema asta! Chiar şi în rîndul rarefiatelor elite care cultivă, în spaţii aproape ermetic închise, forme şi tradiţii ale umanismului european, asemenea lecturi sunt cu totul uitate. La modă, în "lumea bună" a Americii ultimelor trei-patru decenii, sunt alţi gînditori germani: cei din şcoala geopolitică. Un "gestalt" care a pus stăpînire pe "mind setting-urile" grupurilor selecte unde se prepară politicile deceniilor viitoare ale Americii şi din rîndul cărora apar personajele vieţii publice cu mandat să le pună în practică. Sunt pe cale Statele Unite să facă pasul "despărţirii de Germania"?

Nu ar fi chiar cel mai uşor lucru din lume, totuşi! Legăturile "de sînge" ale spaţiului american cu cel german nu datează de ieri, de alaltăieri, ci chiar de la formarea "Statelor" ce aveau să se unească sub un singur steag, sigiliu şi guvern, pentru a ajunge, în secolul XX, o super-putere globală. Este, cred, suficient de convingător faptul că, (pentru statisticile oficiale), la începutul secolului XXI, circa 43 de milioane de americani şi-au declarat, ca rădăcină, originea germană! Circa 1,5 milioane au declarat germana ca limba maternă! Un milion şi jumătate de cămine americane, unde mamele şi taţii sporovăiesc primele cuvinte cu copii lor în limba lui Goethe, nu în cea a lui Shakespeare, spune totuşi ceva despre influenţa şi persis¬tenţa rădăcinilor germane în solul social al Americii! Nici nu-i de mirare: valurile emigraţiei germane în America au început de la 1683, cînd este fondată prima comunitate, în Pennsylvania, şi nu s-au oprit nici după după cel de al doilea război mondial!!! Zeci de oraşe şi localităţi cu nume "pur" germane, răspîndite pe teritoriul Statelor Unite, de la Hamburg, Berlin şi Stuttgart, la Hanovra, Kiel, Karlsruhe şi Leip