Poveştile cu vrăjitoare au fascinat oamenii din cele mai vechi timpuri, dar puţini ştiu cum de-au ajuns maleficele creaturi să bântuie lumea călare pe mătură.
Istoria întunecată a vrăjitoarelor abundă în violenţă, erotism şi substanţe halucinogene, se arată într-un material publicat de LiveScience. Iar punctul de pornire al poveştii ar fi reprezentat de obiceiul femeilor care se ocupau cu magia neagră de a prepara şi consuma tot felul de poţiuni obţinute din plante otrăvitoare, precum măselariţa. Legendele pomenesc că vrăjitoarele foloseau ierburi cu proprietăţi psihoactive şi îşi ungeau trupul, „prin părţile de jos“, cu „alifii care te făceau să zbori“. Unele documente istorice menţionează că acestea utilizau pe post de aplicator un baston sau toiag din lemn.
Alifia magică, dovada supremă
Lady Alice Kyteler, printre primele femei din Irlanda acuzate de vrăjitorie, a fost condamnată la moarte, în 1324, după ce şi-ar fi ucis soţul cu ajutorul farmecelor. În ciuda sentinţei, Alice a reuşit să scape şi în locul ei a fost arsă pe rug o servitoare. Cronicarul englez Raphael Holinshed a relatat acest caz, descriind dovezile care au dus la condamnarea lui Alice Kyteler: "În dulapul doamnei au găsit un borcănel cu alifie din care îşi ungea toiagul şi apoi se urca pe el galopau încoace şi încolo."
La rândul lui, teologul Iordanes de Bergamo pomenea într-un manuscris din secolul al-XV-lea, intitulat "Quaestio de Strigis" (1470), despre vrăjitoarele care „în anumite nopţi ungeau un toiag şi călăreau pe el unde aveau treburi ori se dădeau cu el pe la subsoară sau în alte locuri cu păr."
Charles Zika, profesor la Universitatea din Melbourne, care a studiat imagistica vrăjitoriei, spune că informaţiile despre vrăjitoare provin din cărţi scrise de inchizitori, de judecătorii ecleziastici sau din mărturiile vrăjitoarelor, declaraţii obţinute sub tortură