Vă promiteam într-un articol trecut, în care descriam experienţa unei partide de pescuit în Belgia, că voi încerca să revin la Schulens Meer .

Zis şi făcut. Acumularea este destul de mare pentru un lac public, având balizate zone în care este permis navigatul cu ambarcaţiuni uşoare cu pânze şi zone în care au voie sa pescuiască cei care folosesc bărcile.

De data aceasta am reuşit sa parcurg o distanţă de aproximativ 1,5 km pe malul opus, plin de vegetaţie, mal care, după studierea hărţii locului, mi se părea mai atractiv, în special datorită accesului greu pentru pescari. Aşadar am hotărât ca sâmbătă după-amiază să îmi încerc din nou norocul.

Înarmat cu rabdare am început să caut bibanul, deoarece ştiam că este specia cea mai răspândită în acest lac, din experienţa avută cu două zile înainte. Malul greu accesibil însa a făcut să am şi câteva situaţii neplăcute, cel mai şifonat ieşind, după un lanseu, un vobler handmade in Romania, dispărut fără urmă în apele lacului, vobler care îmi adusese multe satisfacţii în urmă cu două zile. Aşa că a trebuit să schimb năluca. După primele atacuri soldate cu capturarea primilor bibani, am avut şi un atac mai hotărât, rezultatul fiind o ştiuculiţă măruntă.

Începeam să sper la mai mult, şi eram doar după parcurgerea primilor metri de mal, undeva in zona barajului.

Am încercat să dau de dinţoase pe tot malul opus debarcaderului în care pescuisem înainte, dar nici urmă de ele. Chiar şi asistenţa, formată din câteva raţe sălbatice, părea extrem de neprietenoasă cu mine, fiind momente în care mă ignora, întorcându-se cu spatele. Totuşi, când vedea că am capturat câte un peşte, raţele deveneau dintr-o dată extrem de curioase, înfoindu-se la mine. Obişnuite cu pescarii, se "lipeau" de câte unul, urmărindu-l foarte atente.

Recitalul ştiuculiţelor locale a continuat, terminând ziua cu 5 bucaţi, din păcat