Ca şi ,,capul de locuitor” de altădată, ,,România de astăzi” este o abstracţiune, o sintagmă operativă în discuții de principiu sau în diverse construcții teoretice, pentru că, în realitate, astăzi, ca și ieri sau alaltăieri, avem atîtea Românii simultane cîte secvențe succesive s-au manifestat de la începutul agregării socio-economice și pînă în prezent. Atît la nivelul mentalităților, al conștiinței de sine, al administrării cotidianului amorf, dar și la acela care privește relațiile cu viitorul, numărul Româniilor este egal cu numărul modalităților de percepție și al formelor concrete de existență care sînt active în sincronie. Dacă am recurge la o reprezentare grafică a României, sub forma unor cercuri concentrice, fiecare dintre cercuri sugerînd abordări definte ale vieții proprii, dar şi ale lumii, în ansamblu, iar în centru, în cercul cel mai restrîns, s-ar afla nivelul postindustrial, informatic, ca să nu zic, sintetic, postomodern, la celelalte niveluri, extensive, se regăsesc, pe aceeaşi orizontală, nu doar remanente, ci active, în plină dinamică, toate celelalte experiențe de pe axa diacronică, doar aparent consumate. Avem, așadar, existențe și mentalități arhaice, conexiuni aproape organice la ritmurile naturii și ale Cosmosului, avem comportamente de tip medieval, saturate de superstiții, de forme religioase alterate, cum ar fi cultul exacerbat al moaștelor, deplasarea credinței spre o formă de materialism derizoriu, după cum avem manifestari de egoism aproape sălbatic, o voinţă de posesiune care ne extirpă sentimentul de compasiune și ne mutilează natura umană. Deasupra tuturora, mentalitatea, așteptările si comportamentele propagandist-comuniste sînt o prezenţă indiscutabilă, atît la nivelul acțiunii imediate, cît și la acela, mai elaborat, al reprezentărilor. Dacă acestei imagini atît de diversificate, imposibil de agregat într-o realitate coeren