Ideile noi au stârnit întotdeauna controverse. Aşa se întâmplă şi cu capitalismul moral. Astăzi vă propun să răspundem împreună la întrebarea: „De ce şi, mai ales, cum este posibil să alăturăm moralitatea şi capitalismul?”. Răspunsul meu îl găsiţi mai jos.

De obicei nu ne punem problema responsabilităţii atunci când alegem să facem sau să nu facem un anumit lucru. Nu-i aşa?

Ne gândim la ce e mai bine pentru noi la ce ne poate ajuta mai departe în carieră sau în viaţa de zi cu zi şi cam atât.

Responsabilitatea înseamnă să ne gândim şi la noi, dar şi la efectele pe care le au acţiunile noastre asupra a ceea ce ne înconjoară, fie că vorbim de mediu, de alţi oameni, de resurse naturale sau de clădirea în care locuim.

Profitul are preţ

Problema responsabilităţii se pune într-un context destul de dificil al secolului XXI, după ce o bună perioadă de timp ne-am îmbătat cu visul de a avea totul cu orice preţ. La mai bine de şase decenii de la începuturile globalizării, ”roata” se întoarce. Profitul nu mai poate avea orice preţ, ci unul rezonabil. Prin profit înţelegând orice fel de avantaj rezultat în urma acţiunilor noastre indiferent că este vorba de servicii, de bani sau de alte facilităţi.

La mai bine de şase decenii de la începuturile globalizării, «roata» se întoarce. Profitul nu mai poate avea orice preţ, ci unul rezonabil.

Această situaţie a condus la un nou trend în lumea capitalistă, acela al responsabilităţii sociale ca dovadă a recunoaşterii perenităţii resurselor naturale şi a efectelor negative, de multe ori involuntare, pe care fiecare dintre noi le generăm atunci când întreprindem o acţiune.

Cum s-a ajuns la capitalismul moral?

Se vorbeşte de un timp despre capitalismul moral, pe care cei mai mulţi dintre economişti îl consideră o utopie pentru că aduce în funcţionarea pieţelor şi constrângeri de ordin mora