Spuneam, ieri, că Masters-ul de la Paris este nonșalant de impredictibil. Ei, s-a dus și această tradiție. Anul acesta, turneul parizian a exagerat în direcția diametral opusă, astfel încât este pentru prima oară de la Mastersul Canadei din 2009 când primii opt capi de serie ajung cu toții în sferturile de finală. Vorba cuiva de pe Twitter, turneul de la Paris arată cu totul diferit când jucătorilor chiar le pasă.

Ca să fie totul mai palpitant, cei opt sunt exact cei care vor juca și săptămâna viitoare la Londra, ceea ce înseamnă că sezonul se va încheia cu un maraton de 10 zile de lux, o experiență de vis pentru orice fan de tenis. Un fel de Survivor al elitelor, cu o miză pe măsură: un titlu de Masters, trofeul de la Turneul Campionilor și, mai ales, locul 1 în lume. De vineri și până duminica viitoare o să vedem aceleași fețe, dar o să merite, pentru că s-ar putea să vedem câteva adevărate blockbusters. Până când încep jocurile, o privire pe ce s-a întâmplat joi:

Păstrat la finalul zilei, meciul dintre Rafa și Jerzy ne-a fost servit într-un ambalaj pe care scria "satisfacție garantată". Rafa avea (și are) o sumedenie de motive să-și dorească să ajungă cât mai departe în turneu, în vreme ce Janowicz este party-crash-erul perfect; challengerul cu nimic de pierdut și cu genul de mindset care îți permite, uneori, să te relaxezi și să joci meciul vieții. În afară de ce poate să facă pe teren, Janowicz are o mare calitate: aceea că nu știe de frica nimănui, nu respectă pe nimeni, în sensul bun al cuvântului, ba chiar îmbrățișează rolul de personaj negativ. În plus, după cum s-a văzut și la Wimbledon, Jerzy adoră scenele mari, adoră luminile rampei, iubește meciurile vedetă - ori exact de asta a avut parte joi seara. Unde mai pui că Janowicz are o relație specială cu acest turneu, lesne de înțeles de ce. Doar aici s-a făcut remarcat anul trecut, când a