Au trecut mai bine de patru secole de când Alba Iulia a fost pentru prima dată capitala țărilor române unite sub sceptrul lui Mihai Viteazul. Înainte de îndeplinirea idealului românesc, de unire a teritoriilor de la nord și sud de Carpați, în 1600, în istorie a rămas glorioasa intrare a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, după victoria de la Şelimbăr asupra oştilor transilvane, conduse de cardinalul Andrei Bŕthory.
Născut în anul 1558, Mihai Viteazul a fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o scurtă perioadă, în 1600, conducător al celor trei ţări ce formează România: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.
Până să ajungă domn al celor trei ţări româneşti, Mihai Viteazul a mai treacut de două ori prin Alba Iulia: prima dată în 1592, ca fugar după ce luase parte în calitate de ban al Olteniei la complotul boieresc împotriva lui Alexandru cel Rău, domn al Ţării Româneşti şi a doua oară, în 1596, ca învingător la Călugăreni. Cronicarul Szamosközy ne relatează că “boierul român a stat ascuns aici, în Ardeal în 1592, la curtea lui Sigismund timp de două săptămâni, timp în care Balthazar Báthory, vărul principelui, i-a furat toate lucrurile”, potrivit Dacoromania.ro.
În contextul politic al pericolului destrămării coaliției anti-otomane, Mihai Viteazul a decis Unirea celor trei țări. În iulie 1599, a trimis o solie la Praga, pentru a cere încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea. Primind un răspuns favorabil, la sfârșitul aceluiași an, a intrat în Transilvania prin pasul Buzău, cu o armată formată din români și mercenari de diferite etnii: unguri și secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc. După victoria asupra lui Andrei Bathory – suveran al Transilvaniei (Bătălia de la Şelimbăr, 18/28 octombrie 1599), Mihai Viteazul şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia, pe 1 noiembrie 1599, primi