Unităţile de învăţământ au probleme serioase din cauza finanţării per capita. Banii astfel alocaţi nu sunt suficienţi, cele mai mari probleme fiind înregistrate în şcolile cu mai puţini copii şi în care cadrele didactice au vechime, grade profesionale şi gradaţii. Noiembrie şi decembrie sunt cele mai negre luni ale anului, pentru că, fiind sfârşit de an financiar, fondul de salarii se epuizează, în cele mai multe şcoli fiind nevoie de intervenţia autorităţilor pentru ca dascălii să-şi poată primi salariile. „Nu s-au alocat bani suficienţi până la sfârşitul anului, însă odată cu echilibrarea fondurilor sperăm ca şcolile să nu aibă probleme în acoperirea salariilor cadrelor didactice. Tocmai pentru evitarea unor astfel de situaţii, am cerut, de la bun început, eliminarea costului per elev. Indiferent că sunt 15 elevi într-o clasă sau 35, tot activitate didactică se desfăşoară. Desigur că într-o clasă mai mare dificultatea actului de educaţie creşte şi el, în acest sens ar trebui găsit un mod de diferenţiere. Finanţarea per capita nu reprezintă însă soluţia ideală, pentru că vom ajunge ca în ziua de astăzi, în care există şcoli care nu au bani până la sfârşitul anului“, ne-a declarat prof. Dănuţ Ieneşescu, preşedintele Sindicatului Democratic din Învăţământ Arad.

În mod normal, finanţarea per capita trebuia să ţină cont de evoluţia preţurilor şi a salariilor din sistem, însă în realitate nu s-a realizat acest lucru şi s-a ajuns la o situaţie extrem de gravă – o subfinanţare crasă a şcolilor. Pentru că, dacă în 2005 când s-a lansat proiectul acestei modalităţi de finanţare suma alocată de Guvern pentru un elev era de 2.200 lei, după opt ani, adică în 2013, ea este de doar 2.400 lei. În aceste condiţii, e lesne de înţeles de ce, de la an la an, tot mai multe şcoli rămân fără bani de salarii, iar cheltuielile curente pentru consumabilele din clase sunt suportate