Sâmbătă, 2 noiembrie, la Opera Română, Aurelian Pavelescu organizează probabil cel mai important congres de când a ajuns pe scaunul lui Corneliu Coposu. Am să mă explic de ce îl creditez cu ultima şansă.

E dreptul oricărui creştin să se căiască, darmite unui preşedinte de partid. El nu evoluează ca altă dată doar solist, e acompaniat de greii liberali din jurul lui Andrei Chiliman, Vlad Moisescu şi Diana Tuşă, recent înscrişi în PNŢCD. Moţiunea pe care o va prezenta mâine, sub numele “Renaştem pentru România ta", se va adresa în principal celor care de aproape 24 de ani au cotizat cel mai mult la stat şi li s-au reîntors cel mai puţin: micii intreprinzători, fermierii, liber profesioniştii.

“PNŢCD este în momentul de faţă cel mai important brand din partea dreaptă a scenei noastre politice. Un brand ca o maşină de lux, ţinută în garaj şi scoasă din când în când pentru scurte curse de rodaj, cât să nu-i ruginească piesele esenţiale", scrie astăzi Tudorel Urian, în rubrica “Vocile dreptei".

Poate că nu aş fi scris acest comentariu dacă nu aş fi preocupat de schimbarea pieselor angrenajului. Odată cu aducerea greilor liberali, cu o experienţă şi un prestigiu de necontestat, în conducerea partidului, sunt încredinţat că noul proiect al lui Pavelescu fii-va în măsură să convingă cei peste 40 % dintre români sătui de partidele actuale româneşti că mai există un brand de lux în care puteţi călători gratis.

PNŢCD a fost şi rămâne un partid martir care mai mult a oferit decât a primit vreodată. Poate asta e şi vocaţia sa.

Ca unul care cunosc din interior puterea brandului, dar şi forţa de combustie a noilor cai-putere, eu cred că PNŢCD are şansa să renască. Când mulţi bătători de pet-uri în asfalt se ceartă ideologic, când strada caută o formaţiune antisistem, nu cred că trebuie înfiinţate partide anti-globaliste