Odată cu începerea stagiunii de toamnă, sunt din nou în vizită – ca spectator în exerciţiul funcţiunii de cronicar – la Teatrul Tineretului, devenit în ultimul timp o adevărată uzină care propagă pe bandă rulantă spectacole: „Egoistul“, „Străin în noapte“, „Mincinosul“, „Cafeneaua“, „Menaj în trei“, „Puşlamaua“, „Dineu cu proşti“, „Mă mut la… mama“, „Micul Magician“, „Cinci piese de dragoste“, „Maitreyi“, având ca protagonişti nume grele în peisajul teatrelor bucureştene precum Radu Beligan, Ion Caramitru, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăiele, Adriana Trandafir, Damian Crâşmaru, Sanda Toma, Eugen Cristea, Dana Dogaru, Emilia Popescu, Tomi Cristin, Cristina Deleanu, lângă tineri deocamdată necunoscuţi, dar care bat cu putere la poarta notorietăţii. Majoritatea producţiilor sunt spectacole realizate cu eforturi ale unor grupări mai mari sau mai mici de actori, uzând de fonduri particulare, sau spectacole ale unor teatre cedate creatorilor, ca „Dineu cu proşti“ sau „Egoistul“, promovate de diverşi întreprinzători particulari şi diverse agenţii. Spectacolul Maitreyi, compus şi regizat de Chris Simion, având la bază o poveste de dragoste ce se vrea reală, din anii ’30 ai secolului trecut, trăită şi apoi povestită în două cărţi apărute la distanţă de peste cincizeci de ani, „Maitreyi“ de Mircea Eliade şi „Dragostea nu moare“ de Maitreyi Davy, se desfăşoară în secvenţe cinematografice constituite pe orizontală, destul de trenante, fără să aibă fiecare un conflict, ci doar încercând să cuprindă cu exactitate, chiar didactic, atât povestea în sine, cât şi evoluţia sentimentului de dragoste dintre cei doi protagonişti, un fel de „Kamasutra“ sublimată, până la fuga eroului în urma avertismentului dur din final al tatălui. Drama sau tragedia care ar fi trebuit să se producă însă nu are loc, ca în cazul altor eroi, precum Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Pyram şi Th