Fiecare înţelege cum vrea politica de stat şi istoria. Bunăoară, premierul Victor Ponta. Fuse săptămâna asta să dezvelească o plachetă pentru cinstirea memoriei lui Constantin Brâncoveanu. Tocmai la Stanbul, la Yedikule, închisoarea unde domnitorul Ţării Româneşti şi cei patru fii ai săi au fost aruncaţi şi chinuiţi, până să fie decapitaţi pe 15 august 1714, în piaţa Iali Kiosk.
De ce au fost scurtaţi de capete? Pentru că nu au vrut să renunţe la creştinism. Domnul a fost obligat să vadă cum copii săi sunt sfârtecaţi. Acum, Biserica îi prăznuieşte pe 16 august pe Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache.
Pe placheta stă scris urmaşilor, în română, turcă şi engleză, următorul text, agreat între cele două ministere ale Afacerilor Externe: “În memoria Domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a celor patru feciori ai săi, care au fost întemniţaţi în închisoarea Yedikule la începutul secolului al 18-lea departe de scumpa lor patrie şi întru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor român şi turc”.
Pe siteul Guvernului este redată şi o discuţie între un reporter şi Victor Ponta. O redau Copy-Paste:
“Reporter: Domnule prim-ministru, această placă nu conţine nimic despre sfârşitul tragic, ci doar despre faptul că aici au fost întemniţaţi.
Victor Ponta: Acum cred că înţelegeţi foarte bine că asumarea comună a unei istorii se face în nişte termeni diplomatici. Altfel, cum puteam să venim să zicem – aici punem o placă că a fost ucis Brâncoveanu cu cei patru fii. Este o exprimare pe care cele două ministere au agreat-o şi eu cred că este cel mai important faptul că am obţinut ceea ce mulţi credeau că nu o să obţinem niciodată – că aici, la Istanbul, în locul în care au fost deţinuţi până la moarte, există o placă comemorativă. Acum, că nu vă place ...
Reporter: Crede
